ciurel definitie

3 intrări

12 definiții pentru ciurel

ciurél sn [At: LM / Pl: ~e / E: ciur + -el] 1-2 (Șhp) Ciur (mic). 3 (Înv; îe) A turna cu ~ul A ploua tare. 4 (Îvp; îe) A-i zdrăncăni ~ul A se considera superior, deși nu este. 5 (Îvp; îe) A face un ~ A lua de urechi. 6 (Îvp) Găurile făcute pe poale. 7 (Îrg) Văl cu găurele pe care-l purtau femeile în trecut Cf pahiol, sovonel.
CIURÉL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur. – Ciur + suf. -el.
CIURÉL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur. – Ciur + suf. -el.
CIURÉL, ciurele, s. n. Ciur mic; sită. Dumitrache... umplea ciurelul de urzici. STANCU, D. 6. ◊ Cantitate de lucruri cîtă încape într-o sită. Cît îți dă omul. de oaie? -... Doi poli și-un ciurel de mălai. PREDA, Î. 146. Avem un ciurel de făină în casă. Face mama colaci. STANCU, D. 96.
ciurél s. n., pl. ciuréle
ciurél s. n., pl. ciuréle
CIURÉL s. v. strecurătoare.
1) cĭurél m., pl. eĭ. Mold. Iron. Dancĭ, copil de Țigan.
2) cĭurél n., pl. e. Olt. Cĭur mic de cernut făina.
ciurel s. v. STRECURĂTOARE.
Ciur/a, -ea, -el, -ești v. Chirie II 3, 4.
Ciur/e, -ea, -el -eș v. Ciur 2 – 4.

ciurel dex

Intrare: ciurel
ciurel substantiv neutru
Intrare: Ciurel
Ciurel
Intrare: Ciurel
Ciurel