ciurechi definitie

2 intrări

13 definiții pentru ciurechi

ciuréc smn [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 73 / V: ~échi / Pl: ~echi sm, ~uri sn / E: tc çörehe] (Înv) Plăcintă cu brânză.
ciuréchi sm vz ciurec
CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Pl. și: ciurechi] – Din tc. cörek.
CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Var.: ciuréchi pl. s. m.] – Din tc. cörek.
CIURÉCHI s. m. v. ciurec.
CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Învechit) Plăcintă cu brînză. Porojan a fost dat pe mîna unui brutar, pentru ca să învețe a plămădi pini, ciurecuri, colaci. ALECSANDRI, C. 197.
ciuréc/ciuréchi (înv.) s. n. / s. m., pl. ciurécuri/ciuréchi
ciuréchi v. ciuréc
ciuréc s. n. /ciuréchi s. m., pl. ciurécuri/ciuréchi
ciuréc (-chi), s. m. – Plăcintă cu brînză. Tc. çurek (Roesler 609; Șeineanu, II, 138; Lokotsch 441). – Der. ciurecar, s. m. (plăcintar). Sec. XIX, înv.
CIURÉC ~uri n. înv. Plăcintă cu brânză. [Pl. și ciurechi] /<turc. çörek
ciurec n. și m. (pl. ciurecuri și ciurechi) plăcintioară cu brânză: pâni, ciurecuri, colaci AL.; copii îndopându-se cu ciurechi FIL. [Turc. ČÖREK].
cĭurec m. și n., pl. urĭ (turc. čorek, de unde și ngr. tsuréki, bg. čorek, rut. čurek, ung. csörög). Rar azĭ. Un fel de pesmet lung compus din treĭ sulurĭ de aluat cu unt, oŭă și zahăr (costa 5 banĭ bucata pînă la 1916 și-l vindeaŭ covrigariĭ la Dun. de jos). – Rar și cĭurechĭ, pl. tot așa. – Azĭ în Mold. nord cĭuréc, m., cozonac împletit. V. burec.

ciurechi dex

Intrare: ciurec
ciurechi
ciurec
Intrare: ciurechi
ciurechi