ciurdar definitie

10 definiții pentru ciurdar

ciurdár sm [At: ANON. CAR. / V: cior~ / Pl: ~i / E: ciurdă + ar] (Reg) Văcar.
CIURDÁR, ciurdari, s. m. (Reg.) Văcar. – Ciurdă + suf. -ar.
CIURDÁR, ciurdari, s. m. (Reg.) Văcar. – Ciurdă + suf. -ar.
CIURDÁR, ciurdari, s. m. (Transilv., Mold.) Păstor al unei turme de vite; văcar.
ciurdár (reg.) s. m., pl. ciurdári
ciurdár s. m., pl. ciurdári
CIURDÁR s. v. văcar.
ciurdar s. v. VĂCAR.
ciurdár, ciurdari, s.m. – (reg.) Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor: „Dacă primarul s-o răstit așa de tare cătă el, s-o dus bietul ciurdar acasă” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 285). ♦ (onom.) Ciurdar, Ciurdărean, Ciurdăreanu, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. – Din ciurdă + suf. -ar (DEX, MDA).
ciurdár, -i, s.m. – Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor. – Din ciurdă „turmă” + -ar.

ciurdar dex

Intrare: ciurdar
ciurdar substantiv masculin