ciurdă definitie

13 definiții pentru ciurdă

ciúrdă sf [At: PALIA (1581), 135/15 / V: (înv) ciór~, cioár~, ciort sn / Pl: ~de, (pop) ~rzi / E: mg csorda] (Trs; Ban; Buc) 1 Cireadă. 2 Turmă de animale necomute. 3 (Fam; pex) Mulțime de oameni, de copii Si: ceată, cârd, (reg) crilă. 4 (Fam; îe) A sta (sau a fi) ~ A sta îngrămădiți.
CIÚRDĂ, ciurde, s. f. (Reg.) 1. Cireadă. ♦ Turmă de animale necornute. 2. (Fam.) Mulțime de oameni, de copii etc.; ceată, cârd. – Din magh. csorda.
CIÚRDĂ, ciurde, s. f. (Reg.) 1. Cireadă. ♦ Turmă de animale necornute. 2. (Fam.) Mulțime de oameni, de copii etc.; ceată, cârd. – Din magh. csorda.
CIÚRDĂ, ciurde, s. f. (Transilv., Mold.) 1. Turmă de vite cornute; cireada. A trebuit, de gura muierii, să meargă cu vitele la ciurdă, în al treilea sat, nemîncat și nedormit de două zile. DAN, U. 155. Un izvor... adapă ciurda-n zori și-n ceasid sîngeriu Al serii. STANCU, C. 71. Îți dau turme de oi, ciurde de boi și bani cîți-i putea duce-n spate. RETEGANUL, P. I 3, 4 Mulțime, ceată de animale necornute. Pe-un deal se vedea ciumatul din Florința, înconjurat de ciurda vînată de cîni. CAMILAR, T. 120. Pe-un cîmp lung cît lumea asta, umblau mistreți negri, în ciurde, spre apă. SADOVEANU, F. J. 539. 2. (Glumeț sau familiar) Mulțime, grămadă de oameni, de copii etc.; ceată, cîrd. Moșnegi pletoși, băietani cu fețe albe... copii îmbrăcați în pieptare, cu cușme mari, stăteau într-o tăcere de rugăciune, ascultînd glasul repede al fluierelor, jocul sălbatic al ciurdelor de băietani. CAMILAR, T. 211. I-au ieșit Titirezul cu ciurda sa de copii înainte. SBIERA, P. 186. – Pl. și: ciurzi (RETEGANUL, P. V 7).
ciúrdă (reg.) s. f., g.-d. art. ciúrdei; pl. ciúrde
ciúrdă s. f., g.-d. art. ciúrdei; pl. ciúrde
CIÚRDĂ s. v. bandă, buluc, ceată, cireadă, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pâlc, stol, turmă.
CIÚRDĂ ~e f. rar 1) (mai ales despre vite mari cornute) Grup de animale de același fel care umblă împreună; cireadă; turmă; cârd. 2) peior. Mulțime neorganizată de persoane; gloată. [G.-D. ciurdei] /<ung. csorda
ciurdă f. Mold. Tr. 1. cireadă; 2. mulțime (de oameni sau de copii). [Ung. CSURDA].
cĭúrdă f., pl. e (ung. csurda, csorda, d. vsl. črĭeda. V. cireadă). Trans. Mold. Cireadă. Mulțime, cîrd: o cĭurdă de copiĭ. – Pe aĭurea și cĭúrdină, pl. ĭ.
ciurdă s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CIREADĂ. CÎRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULȚIME. PÎLC. STOL. TURMĂ.
ciúrdă, ciurde, s.f. – 1. Cireadă, turmă (de animale): „C-o zâs tata că mi-a da / O ciurdă mândră de boi” (Papahagi, 1925: 174). 2. Mulțime de oameni; ceată: „Pintea, dacă o auzit că o ciurdă de tătari a trecut pe la Baia Mare...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 211). – Din magh. csorda „turmă” < vsl. črǐeda (Scriban, Șăineanu, DEX, MDA).
ciúrdă, -e, s.f. – Cireadă, turmă (de animale): „C-o zâs tata că mi-a da / O ciurdă mândră de boi” (Papahagi 1925: 174). – Din magh. csorda.

ciurdă dex

Intrare: ciurdă
ciurdă substantiv feminin