ciuntitură definitie

8 definiții pentru ciuntitură

ciuntitúră sf [At: BARCIANU, ap. DA / V: ~tăt~ / Pl: ~ri / E: ciunti + -ură] 1 Ciuntire a ceva. 2 (Ccr) Parte a corpului sau a obiectului ciuntit. 3 Urma ciuntirii (1).
CIUNTITÚRĂ, ciuntituri, s. f. Ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit. – Ciunti + suf. -tură.
CIUNTITÚRĂ, ciuntituri, s. f. Ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit. – Ciunti + suf. -tură.
CIUNTITÚRĂ, ciuntituri, s. f. (Rar) Acțiunea de a ciunti; (concretizat) partea rămasă dintr-un membru ciuntit. (Fig.) Mușca dintr-un corn... și mă amenința cu ciuntitura de corn din mînă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 5/1.
ciuntitúră s. f., g.-d. art. ciuntitúrii; pl. ciuntitúri
ciuntitúră s. f., g.-d. art. ciuntitúrii; pl. ciuntitúri
ciuntitură f. rezultatul ciuntirii: lucru ciuntit, știrbitură.
cĭuntitúră f., pl. ĭ. Lucru cĭuntit.

ciuntitură dex

Intrare: ciuntitură
ciuntitură substantiv feminin