27 definiții pentru ciuntit
ciontí [At: LB / Pzi: ~tésc, ciont / E: ciont1] (Reg) 1 vt A tăia. 2 vt A amputa. 3 vt A decapita. 4 vt A scurta. 5-6 vtr (Trs; nob; d. mâncare și băutură) A (se) termina. ciuntí [At: ANON. CAR. / V: ciontí / Pzi: ~tésc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vt (D. părți ale corpului) A amputa. 2-3 vtr (a) A (se) mutila. 4 vt (C.i. arbori și flori) A tăia (curățând). 5 vt (C.i. obiecte) A scurta. 6 vt A îndepărta (de obicei inestetic) părți dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciuntă (6). 7 vt A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciunta (7). 8-9 vtrp (Îvp) A (se) împuțina. 10-11 vtrp (Îvp) A (se) curma. 12 vr (Îvp; d. foc) A se stinge. ciuntít1 sn [At: T. PAPAHAGI, M. 17 / Pl: ~uri / E: ciunti] 1-9 Ciuntire (1-9). ciuntít2, ~ă a [At: (a. 1804) URICARIUL IV, 94/23 / V: ~tát / Pl: ~tíți, ~e / E: ciunti] 1 Amputat2. 2 Mutilat2. 3 Tăiat2. 4 Scurtat2. 5 (D. o parte a unui întreg, a unui organism etc.) Îndepărtat2 (inestetic). 6 (D. pasajele unei lucrări) Eliminat2. CIUNTÍ, ciuntesc,
vb. IV.
Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦
Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles).
2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [
Var.: (
reg.)
ciontá vb. I,
ciontí vb. IV] – Din
ciunt. CIUNTÍ, ciuntesc,
vb. IV.
Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦
Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles).
2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [
Var.: (
reg.)
ciontá vb. I,
ciontí vb. IV] – Din
ciunt. CIUNTÍ, ciuntesc,
vb. IV.
Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊
Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731.
2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional)
ciontá (RETEGANUL, P. III 37)
vb. I,
ciontí (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46)
vb. IV.
CIUNTÍRE s. f. Acțiunea de a
ciunti. ciuntí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ciuntésc,
imperf. 3
sg. ciunteá;
conj. prez. 3 să ciunteáscă
ciuntí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntésc, imperf. 3 sg. ciunteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciunteáscă A CIUNTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A face să devină ciunt; a lipsi de o parte a corpului. 2) (plante) A scurta prin tăierea crengilor, vârfurilor. /Din ciunt ciuntì v.
1. a trunchia un membru al corpului (coada calului, coarnele vitelor, urechile câinelui);
2. a tăia vârful, a scurta stricând.
ciuntit a. trunchiat, tăiat, scurtat: coadă ciuntită.
cĭontésc și
-țésc, V.
cĭuntesc. cĭuntésc v. tr. (d. cĭunt). Fac cĭunt, mutilez. Fig. Micșorez, știrbesc: a cĭunti o țară. – Și
cĭontesc și
cĭonțesc (est). Rar
cĭuntez. CIUNTI vb. a reteza, a tăia, a trunchia. (~ crengile unui copac.) CIUNTIT adj. retezat, tăiat, trunchiat. (Cu urechile ~.) ciuntí, ciunt, vb. tranz. – 1. A tăia, a reteza. 2. A curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel, 1985: 212). – Din ciunt (MDA). ciuntí, ciunt, vb. tranz. – A tăia, a reteza, a curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel 1985: 212), cu trimitere la mitologia destinului, conform căreia, cea de-a treia ursitoare (ciuntătoarea, curmătoarea) taie firul vieții. – Din ciunt „ciung”.
Ciuntit dex online | sinonim
Ciuntit definitie
Intrare: ciunti
cionta verb grupa I conjugarea a II-a
ciunti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
cionti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a