ciumărea definitie

2 intrări

14 definiții pentru ciumărea

ciumăreá sf [At: DAME, T. 185 / V: ~re / Pl: ~ele / E: ciumar + -ea] (Bot) Plantă din familia leguminoaselor, cu flori liliachii, care crește în lunci, livezi, fânețe și crânguri Si: iarba-ciumei, scrăntitoare, ciumar, ciumare2 (Galega officinalis).
ciumărí vr [At: Lm / Pzi: ~résc / E: cf vsl чeмep] (Reg) 1 A se acri. 2 A se mânia. 3 A se supăra.
CIUMĂREÁ, ciumărele, s. f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis). – Cf. ciumă.
CIUMĂREÁ, ciumărele, s. f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis). – Cf. ciumă.
ciumăreá s. f., art. ciumăreáua, g.-d. art. ciumărélei; pl. ciumăréle
ciumăreá s. f., art. ciumăreáua, g.-d. art. ciumărélei; pl. ciumăréle
CIUMĂREÁ s. (BOT.; Galega officinalis) (reg.) scrântitoare, iarba-ciumei.
ciumărí (-résc, -ít), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – Var. ciumărî, ciumăra. Sl. čemerĭ „otravă” (DAR). Puțin probabilă explicația lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat, ciumăros), adj. (astringent); ciumărică (var. ciumurică), s. f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. čemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeași rădăcină sl. provine, prin intermediul mag. csömöröl, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se întoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Drăganu, Dacor., I, 317; DAR; Gáldi, Dict., 117, cu var. cermălui.
CIUMĂREÁ ~éle f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina ramificată, cu frunze alterne și cu flori violete, grupate în racem, și cu fructe păstăi. /cf. ciumă
ciumăreà f. iarba ciumei (Galega).
cĭumăreá f., pl. ele (cp. cu ung. [d. rom.] csomor și csomorika, niște plante). Scrîntitoare.
CIUMĂREA s. (BOT.; Galega officinalis) (reg.) scrîntitoare, iarba-ciumei.
CIUMĂREÁ (cf. ciumă) s. f. Plantă erbacee perenă, medicinală, din familia leguminoaselor, înaltă pînă la 100 cm, cu frunze alterne, imparipenat compuse și flori liliachii dispuse în raceme (Galega officinalis). Folosită în tratamentul diabetului și pentru stimularea lactației.
GALEGA L., CIUMĂREA, fam. Leguminosae. Gen originar din Europa și Asia, specii, erbacee, perene, glabre. Tulpini erecte, adesea flexuoase. Pe rădăcini se află nodozități (provenite din conviețuirea cu bacteriile). Frunze alterne, penat-compuse, cu foliole lanceolate, scurt-pețiolate, prevăzute cu stipele. Flori hermafrodite (stamine monodelfe, înveliș floral dublu, caliciul cu foliole, 5 petale dintre care una mai mare – vexil – mai mult sau mai puțin albastră) cu pediceli scurți, mai mult sau mai puțin pendente, albe, în raceme axilare și terminale, erecte. Fruct, păstaie liniară, subțire.

ciumărea dex

Intrare: ciumărea
ciumărea substantiv feminin
Intrare: ciumări
ciumări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a