ciuguleală definitie

7 definiții pentru ciuguleală

ciuguleálă sf [At: STANCU, D. 159 / Pl: ~eli / E: ciuguli + -eală] 1 Ciupire a mâncării Si: ciugulire (1), ciugulit1 (1). 2 Mâncare apucând hrana cu ciocul Si: ciugulire (2), ciugulit1 (2). 3 (Fam; d. oameni) Mâncat frugal Si: ciugulire (3), ciugulit1 (3). 4 Ceea ce se ciugulește Si: ciugulire (4), ciugulit1 (4). 5 Ceea ce se adună de pe jos Si: ciugulire (5), ciugulit1 (5). 6 Ascuțire proastă a unui cuțit Si: ciugulire (6), ciugulit1 (6). 7 (Rar) Lăsare de urme Si: ciugulire (7), ciugulit1 (7). 8 Scărpinare sau aranjare a penelor cu ciocul Si: ciugulire (8), ciugulit1 (8). 9 (Mol; fig) Spunere de vorbe dulci Si: ciugulire (9), ciugulit1 (9). 10 (Mol; fig) Sărutare. 11 (Nob) Ceartă.
CIUGULEÁLĂ, ciuguleli, s. f. Faptul de a ciuguli; (concr.) ceea ce se ciugulește. – Ciuguli + suf. -eală.
CIUGULEÁLĂ, ciuguleli, s. f. Faptul de a ciuguli; (concr.) ceea ce se ciugulește. – Ciuguli + suf. -eală.
CIUGULEÁLĂ, ciuguleli, s. f. Faptul de a ciuguli; (concretizat) ceea ce se ciugulește (boabe, grăunțe). Gîștele, rațele și alte orătănii... urcă după ciuguleală. STANCU, D. 205.
ciuguleálă s. f., g.-d. art. ciugulélii; pl. ciuguléli
ciuguleálă s. f., g.-d. art. ciugulélii; pl. ciuguléli
CIUGULEÁLĂ ~éli f. 1) v. A CIUGULI și A SE CIUGULI. 2) Ceea ce se ciugulește. /v. a (se) ciuguli

ciuguleală dex

Intrare: ciuguleală
ciuguleală substantiv feminin