ciudos definitie

13 definiții pentru ciudos

ciudos, ~oa a [At: CONACHI, P. 186 / Pl: ~oși, ~oase / E: ciudă + -os] 1 (Înv) Vrednic de admirație Si: admirabil, minunat. 2 (Înv) Ciudat (3). 3 Plin de ciudă Si: mânios, furios, supărăcios, arțăgos.
CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (Înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. -os.
CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (Înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. -os.
CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă, de necaz, de mînie, de ură și invidie. De ciudă-că era ciudoasă baba... l-a înghițit. ȘEZ. II 49. ◊ (Adverbial) Încrețea mereu buzele... parcă s-ar fi strîmbat ciudos. PETRESCU, C. V. 85. 2. (Învechit) Ciudat. Nu sînt contra, dar dacă mama e așa de ciudoasă, ce pot face eu? DUNĂREANU, CH. 230. Ești frumoasă, Ești și blîndă, n-ai pornire; Dar atîta de ciudoasă, Încît alta nu-i în fire. CONACHI, P. 186.
ciudós adj. m., pl. ciudóși; f. ciudoásă, pl. ciudoáse
ciudós adj. m., pl. ciudóși; f. sg. ciudoásă, pl. ciudoáse
CIUDÓS adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu.
CIUDÓS adj., s. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.
CIUDÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are ciudă; înciudat. /ciuda + suf. ~os
cĭudós, -oásă adj. (d. cĭudă). Care ține mult cĭuda. Care se încĭudează ușor, supărăcĭos. V. mînios.
ciudos adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU.
ciudos adj., s. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS.
ciudós, -oásă, ciudoși, -oase, adj. – Supărăcios, înciudat. – Din ciudă + suf. -os (MDA).

ciudos dex

Intrare: ciudos
ciudos adjectiv