ciuciur definitie

8 definiții pentru ciuciur

ciúciur sn [At: CONV. LIT. XLIV, 1003 / V: ciuciór / A: ciuciúr / Pl: ~e / E: ns Cf bg чyчyль] (Reg) 1 Jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână Si: (reg) ciuciurău. 2 Țeavă de scurgere. 3 Buză a ibricului sau a altui vas.
CIÚCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână. – Probabil formație onomatopeică.
CIÚCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână. – Probabil formație onomatopeică.
ciúciur (jgheab) (rar) s. n., pl. ciúciure
ciúciur (izvor cu jgheab) s. n., pl. ciúciure
CIÚCIUR s. v. ciuroi, șipot.
cĭucĭúr n., pl. urĭ și e (bg. čučur, izvor, canelă, čučurkam, curg încet, mă scurg, čurkam, curg țîrîit, čurulikam, țîrîĭ, ciripesc; ung. csücs, cĭucĭur; toate imit., ca și rom. cĭuruĭ, țîrîĭ ș. a. Bern 1, 131). Botu unuĭ ibric, uneĭ cănĭ. Canal de lemn pin care se scurge apa curgînd pin aer. – În Olt. țuțur.
ciuciur s. v. CIUROI. ȘIPOT.

ciuciur dex

Intrare: ciuciur
ciuciur substantiv neutru