ciuciulit definitie

2 intrări

24 definiții pentru ciuciulit

ciuciulí4 vt vz ciuguli
ciuciulí1 vr [At: PAMFILE, A. R. 92 / V: ciociolí / Pzi: ~lésc / E: ns cf mg csüscülni] (Reg) 1 A se suci. 2 A se zbârci. 3 A se ghemui (pentru a nu fi văzut) Si: (reg) ciuciumi (3). 4 (D. găini) A se scălda în țărână Si: (reg) ciuciumi (4).
ciuciuli2 vt [At: DA / V: ~celá, ~celí, ~lá / Pzi: ~lésc / E: nct] (Reg) A ciuli.
ciuciulí3 vtr [At: MDA ms / Pzi: ~lésc / E: ciuciulete] 1-2 (Pfm) A (se) uda până la piele Si: a (se) face ciuciulete (5-6).
ciuciulít1, ~ă a [At: ȘEZ. V, 164 / V: ciociolít / Pl: ~iți, ~e / E: ciuciuli1] (Reg) 1 Strâns ghem (ca să nu fie văzut) Si: ciuciulețit2 (1). 2 Chircit. 3 Sucit.
ciuciulít2, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Reg) 1 Împodobit. 2 Gătit și pieptănat.
ciuciulít3, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: ciuciuli3] (Pfm) Udat până la piele.
ciuciulít4, ~ă a vz ciugulit
CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV. Refl. A se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește”.
CIUCIULÍT, -Ă, ciuciuliți, -te, adj. Strâns, ghemuit, chircit (ca să nu fie văzut). – V. ciuciuli.
CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește”.
CIUCIULÍT, -Ă, ciuciuliți, -te, adj. (Pop.) Strâns, ghemuit, chircit (ca să nu fie văzut). – V. ciuciuli.
CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se strînge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se stîrci, a se chirci. Mă țin cu mîinile de coamă, mă ciuciulesc. STANCU, D. 249.
CIUCIULÍT, -Ă, ciuciuliți, -te, adj. Ghemuit, chircit, strîns, răsucit. Buruiene ciuchdite, Ciuciulite și-nvîrtite Și la capăt strălucite (Țigara). GOROVEI, C. 373.
!ciuciulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ciuciuléște, imperf. 3 sg. se ciuciuleá; conj. prez. 3 să se ciuciuleáscă
ciuciulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuciulésc, imperf. 3 sg. ciuciuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciuciuleáscă
CIUCIULÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.
CIUCIULÍT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.
A SE CIUCIULÍ mă ~ésc intranz. pop. A se face ciuciulete; a se strânge ghem; a se ghemui; a se chirci. /<cf. ung. csücsülni
cĭucĭulésc (mă) v. refl. (cp. cu cĭucesc 1 și cu ung. csucsulni, a dormita). Mold. Mă răsucesc de secetă, vorbind de frunze (V. cĭulesc). Munt. vest. Mă pitulez. (V. cĭurcĭulit).
pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.
ciuciuli vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI.
ciuciulit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎRCIT.
ciuciulí, ciuciulesc, vb. ref. – (reg.) A se ghemui, a se strânge. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește” (Scriban, DEX. MDA).

ciuciulit dex

Intrare: ciuciuli
ciuciuli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ciuciulit
ciuciulit adjectiv