ciubucărie definitie

8 definiții pentru ciubucărie

ciubucăríe sf [At: JIPESCU, O. 70 / Pl: ~ii / E: ciubuc + -ărie] 1 (Rar) Totalitate a ciubucelor (9) care decorează o construcție. 2 (Înv) Fabrică de ciubuce (3). 3 (Înv) Prăvălie de ciubuce (3). 4 (Pfm) Îndeletnicire a ciubucarului (4) Si: (pfm) ciubuceală (2). 5 (Rar) Bacșiș.
CIUBUCĂRÍE, ciubucării, s. f. (Rar; cu sens colectiv) Totalitatea ciubucelor (2) care decorează o construcție, un zid etc. – Ciubuc + suf. -ărie.
CIUBUCĂRÍE, ciubucării, s. f. (Rar; cu sens colectiv) Totalitatea ciubucelor (2) care decorează o construcție, un zid etc. – Ciubuc + suf. -ărie.
CIUBUCĂRÍE, ciubucării, s. f. 1. (Cu sens colectiv, rar) Totalitatea ciubucelor (2) care împodobesc o zidărie, o mobilă etc. Geamurile, cercevelele, ciubucăria... dovedeau că acolo era locuința unor oameni mai de seamă. DELAVRANCEA, S. 108. 2. (Familiar) Șperț, ciubuc (3).
ciubucăríe (rar) s. f., art. ciubucăría, g.-d. art. ciubucăríei; pl. ciubucăríi, art. ciubucăríile
ciubucăríe s. f., art. ciubucăría, g.-d. art. ciubucăríei; pl. ciubucăríi, art. ciubucăríile
ciubucărie f. ciubucele unei case.
cĭubucăríe f. Totalitatea cĭubucelor de pe zidurĭ.

ciubucărie dex

Intrare: ciubucărie
ciubucărie substantiv feminin