ciubotar definitie

15 definiții pentru ciubotar

ciobotár sm vz ciubotar
ciubotár sm [At: DA / V: ciob~ / Pl: ~i / E: ciubotă + -ar] (Reg) Cizmar.
CIOBOTÁR s. m. v. ciubotar.
CIUBOTÁR, ciubotari, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: ciobotár s. m.] – Ciubotă + suf. -ar.
CIOBOTÁR s. m. v. ciubotar.
CIUBOTÁR, ciubotari, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: ciobotár s. m.] – Ciubotă + suf. -ar.
CIOBOTÁR s. m. v. ciubotar.
CIUBOTÁR, ciubotari, s. m. (Mold.) Cizmar. D-apoi cu moș Chiorpec ciubotarul, megieșul nostru, ce necaz aveam! CREANGĂ, A. 45. (Cu pronunțarea dialectală ciubotari) Ajungind acolo toamna tîrziu, m-am așezat în gazdă la Pavel ciubotariul din ulița Rădășenii, unde erau și ceilalți tovarăși ai mei. CREANGĂ, A. 81. – Variantă: ciobotár s. m.
ciubotár (reg.) s. m., pl. ciubotári
ciubotár s. m., pl. ciubotári
CIUBOTÁR s. v. cizmar, pantofar.
CIUBOTÁR ~i m. pop. Meșter care confecționează sau repară încălțămintea; cizmar; pantofar. /ciubotă + suf. ~ar
ciobotar m. cismar (în Moldova).
cĭobotár m. (d. cĭobotă; rut. čobotár, rus. čĕbotárĭ). Mold. Cizmar.
ciubotar s. v. CIZMAR. PANTOFAR.

ciubotar dex

Intrare: ciubotar
ciobotar substantiv masculin admite vocativul
ciubotar substantiv masculin admite vocativul