ciubotăresc definitie

13 definiții pentru ciubotăresc

ciobotărésc, ~eáscă a vz ciubotăresc
ciubotărésc, ~eáscă a [At: DA / Pl: ~ești / V: (reg) ciob~ / E: ciubotar + -esc] 2 (Reg) Cizmăresc (1-2).
CIOBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. ciubotăresc.
CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ, ciubotărești, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotărésc, -eáscă adj.] – Ciubotar + suf. -esc.
CIOBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. ciubotăresc.
CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ, ciubotărești, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotărésc, -eáscă adj.] – Ciubotar + suf. -esc.
CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ, ciubotărești, adj. (Mold.) De ciubotar, al ciubotarilor. Scule ciubotărești.
ciubotărésc (reg.) adj. m., f. ciubotăreáscă; pl. m. și f. ciubotăréști
ciubotărésc adj. m., f. ciubotăreáscă; pl. m. și f. ciubotăréști
CIUBOTĂRÉSC adj. v. cizmăresc.
CIUBOTĂRÉSC ~eáscă (~éști) pop. 1) Care ține de ciubotari; propriu ciubotarilor; cizmăresc. Scule ~ești. 2) Care ține de ciubotărie; specific ciubotăriei. /ciubotar + suf. ~esc
A CIUBOTĂRÍ ~ ésc intranz. rar A practica meseria de ciubotar; a fi ciubotar. /Din ciubotar
ciubotăresc adj. v. CIZMĂRESC.

ciubotăresc dex

Intrare: ciubotăresc
ciubotăresc adjectiv
ciobotăresc adjectiv
Intrare: ciubotări
ciubotări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a