ciubeică definitie

9 definiții pentru ciubeică

ciubéică sf [At: ALECSANDRI, T. 1771 / Pl: ~ici / E: ciub[uc] + -eică] 1-2 (Im; înv) Lulea (de calitate inferioară).
CIUBÉICĂ, ciubeici, s. f. (Reg.) Lulea (de calitate proastă). – Ciub[uc] + suf. -eică.
CIUBÉICĂ, ciubeici, s. f. (Reg.) Lulea (de calitate proastă). – Ciub[uc] + suf. -eică.
CIUBÉICĂ, ciubeici, s. f. (Mold.) Lulea (proastă). Sta lîngă foc și tot mozolea în gură o ciubeică fără tiutiun. SADOVEANU, O. A. II 115. Aleargă pîn’te-i preface-n fum, Și tidva-ți în ciubeică, și oasele-ți în scrum! ALECSANDRI, T. 1067.
ciubéică (reg.) (-bei-) s. f., g.-d. art. ciubéicii; pl. ciubéici
ciubéică s. f. (sil. -bei-), g.-d. art. ciubéicii; pl. ciubéici
CIUBÉICĂ ~ci f. reg. Pipă scurtă (improvizată). /ciub[uc] + suf. ~eică
ciubeică f. lulea proastă. [Diminutiv din ciubuc].
cĭubéĭcă f., pl. ĭ și e (d. cĭubuc). Mold. Rar. Lulea proastă.

ciubeică dex

Intrare: ciubeică
ciubeică substantiv feminin
  • silabisire: -bei-