citeț definitie

19 definiții pentru citeț

citéț, ~eáță [At: MARDARIE, L. 4430 / V: cet~ / Pl: ~i, ~e / E: citi + -eț] 1-2 smf, a (Rar) Cititor (1-2). 3 sm (Bis) Persoană din cler care, prin hirotonisire, se face demn de a citi din cărțile sfinte. 4 a (D. scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor Si: (înv) deslușit, lizibil.
CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.
CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.
CITÉȚ, -EAȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mînă) Care se poate citi ușor; limpede, deslușit. Ai o slovă mai citeață chiar decît a dascălului. ALECSANDRI, T. I 320. ◊ (Adverbial) Se întoarse la hartă, și de data asta descoperi orașul imediat; era mai citeț și mai mare sera decît se așteptase. C. PETRESCU, Î. I 105.
citéț1 adj. m., pl. citéți; f. citeáță, pl. citéțe
citéț2 (înv.) s. m., pl. citéți
citéț adj. m., pl. citéți; f. sg. citeáță, pl. citéțe
citéț s. m., pl. citéți
CITÉȚ adj. clar, descifrabil, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)
CITÉȚ s. v. anagnost, cititor.
Citeț ≠ ilizibil, neciteț
CITÉȚ1 ~i m. înv. Slujitor bisericesc care citește texte religioase în timpul serviciului divin. /<sl. țitici
CITÉȚ2 ~eáță (~éți, ~éțe) (despre scris, texte etc.) Care se poate citi ușor; lizibil. /a citi + suf. ~eț
citeț a. ce se poate lesne citi: scrisoare citeață. [Slav. ČĬTĬȚĬ]. ║ m. cititor în biserică, anagnost.
citéț s. (vsl. čitĭcĭ, cititor). Vechĭ. Cititor în biserică, anagnost. Azĭ. Adj., f. -eață. Legibil, ușor de citit: litere citețe.
CITEȚ adj. clar, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)
citeț s. v. ANAGNOST. CITITOR.
citéț, citeți s. m. Treaptă a clerului inferior, amintită încă din sec. 2, care avea sarcina să citească (uneori să cânte) lecturile biblice, cu excepția pericopelor evanghelice; lector, anagnost. [Var.: cetéț s. m.] – Din citi + suf. -eț.
a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil.

citeț dex

Intrare: citeț
citeț adjectiv substantiv neutru