citație definitie

19 definiții pentru citație

citație sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 50 / V: (înv) țit~, ~țiune (P: ~ți-u~), (pop) cet~ / Pl: ~ii / E: fr citation, lat citatio, -onis] 1 Invitație oficială scrisă, prin care persoană este chemată să se înfățișeze, la o anumită dată, înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități Si: citare (1), citat1 (2). 2 (Pex) Hârtie oficială care conține citația (1) Si: citare (2), citat1 (3). 3 (Înv) Pasaj reprodus întocmai dintr-o scriere sau comunicare a cuiva (în sprijinul celor expuse, argumentate) Si: citat1 (1). 4 (Rar) Menționare.
CITÁȚIE, citații, s. f. 1. Invitație oficială scrisă, prin care o persoană este chemată să se înfățișeze la o anumită dată înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități; citare; p. ext. (concr.) hârtie oficială care cuprinde această invitație. 2. (Înv.) Citat. [Var.: (înv.) citațiúne s. f.] – Din fr. citation, lat. citatio, -onis.
CITAȚIÚNE s. f. v. citație.
CITÁȚIE, citații, s. f. 1. Invitație oficială scrisă, prin care o persoană este chemată să se înfățișeze la o anumită dată înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități; citare; p. ext. (concr.) hârtie oficială care cuprinde această invitație. 2. (Înv.) Citat. [Var.: (înv.) citațiúne s. f.] – Din fr. citation, lat. citatio, -onis.
CITAȚIÚNE s. f. v. citație.
CITÁȚIE, citații, s. f. 1. Invitație oficială, făcută în scris, prin care o persoană e chemată să se înfățișeze îs ziua hotărîtă înaintea unei instanțe judecătorești sau unei autorități; p. ext. hîrtie oficială (anunțul, ordinul somația, actul) care cuprinde această invitație. Într-o bună dimineață se trezește obștia cu citație. C. PETRESCU. Î. II 208. 2. (Învechit) Citat. Am ținut numai să fac o schiță, folosindu-mă de cîteva citații. IBRĂILEANU, SP. CR. 78. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: citațiúne (MACEDONSKI, O. IV 50, ODOBESCU, S. III 62) s. f.
CITAȚlÚNE s. f. v. citație.
citáție (-ți-e) s. f., art. citáția (-ți-a), g.-d. art. citáției; pl. citáții, art. citáțiile (-ți-i-)
citáție s. f. (sil. -ți-e), art. citáția (sil. -ți-a), g.-d. art. citáției; pl. citáții, art. citáțiile (sil. -ți-i)
CITÁȚIE s. 1. v. citare. 2. (concr.) (prin Transilv.) soroacă. (A primi o ~.)
CITÁȚIE s. v. citat.
CITÁȚIE s.f. Invitație oficială scrisă, prin care cineva este chemat să se prezinte înaintea unei instanțe judecătorești; (p. ext.) hârtie oficială care cuprinde această invitație. [Gen. -iei, var. citațiune s.f. / < lat. citatio, it. citazione, cf. fr. citation].
CITAȚIÚNE s.f. v. citație.
CITÁȚIE s. f. înscris oficial prin care cineva este invitat să se prezinte înaintea unui organ judecătoresc sau de urmărire penală. (< fr. citation, lat. citatio)
CITÁȚIE ~i f. Act oficial prin care o persoană este invitată în fața unei instanțe judecătorești. [G.-D. citației; Sil. -ți-e] /<fr. citation, lat. citatio, ~onis
citați(un)e f. 1. ordinul și actul prin care se somează de a compare înaintea tribunalului; 2. pasaj luat dintr’un autor; 3. punere la ordinea zilei a unui militar pentru o acțiune strălucită sau un act de eroism.
*citațiúne f., (lat. citátio, -ónis). Acțiunea de a cita. Pasagiŭ citat: citațiunile uneĭ cărțĭ. Hîrtie care conține un ordin pin care te cheamă la judecată (ca vinovat orĭ ca martur). – Și -áție.
CITAȚIE s. (JUR.) 1. chemare, citare, invitare, invitație. (~ cuiva în fața instanței.) 2. (concr.) (prin Transilv.) soroacă. (A primi o ~.)
citație s. v. CITAT.

citație dex

Intrare: citație
citație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
citațiune