cistic definitie

13 definiții pentru cistic

cístic2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cystique] 1-2 Care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare. 3-4 Referitor la vezica urinară sau la vezica biliară. 5 (îs) Canal ~ Canal care conduce secreția din vezica biliară în canalul coledoc.
cistíc1 sn [At: ANTIPA, P. / Pl: ~uri / E: ucr чиcтик] (Reg) Plasă de prins pește.
CÍSTIC, -Ă, cistici, -ce, adj. Care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare, privitor la vezica urinară sau la vezica biliară. – Din fr. cystique.
CÍSTIC, -Ă, cistici, -ce, adj. Care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare, privitor la vezica urinară sau la vezica biliară. Canal biliar = canal care conduce secreția biliară din vezica biliară în canalul coledoc. – Din fr. cystique.
cístic adj. m., pl. cístici; f. cístică, pl. cístice
cístic adj. m., pl. cístici; f. sg. cístică, pl. cístice
CÍSTIC, -Ă adj. (Med.) Referitor la vezica urinară sau la vezica biliară. [< fr. cystique].
CÍSTIC1, -Ă adj. (med.) referitor la vezica biliară sau urinară. ♦ canal ~ = canal care leagă vezica biliar de canalul coledoc. (< fr. cystique)
CISTIC2(O)- elem. cist(o)-.
cistíc (cístice), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. Sl., cf. sb. čestar, rut. čistak, cu același sens; lipsește veriga imediată. Aceeași origine în cistină, s. f. (Dobr., vîrșă), cf. bg. čistina, găstina „grosime”.
cistíc, cistícuri, s.n. (reg.) plasă de prins pește.
*cístic, -ă adj. (lat. medical cýstikus, d. vgr. kýstis, beșică, beșica fĭeriĭ). Anat. Relativ la beșică.
CISTIC-, v. CISTICO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a canalului cistic.

cistic dex

Intrare: cistic (adj.)
cistic adj. adjectiv
Intrare: cistic (subst.)
cistic subst.
cistic subst.
Intrare: cistic (pref.)
cistic pref.