ciripitor definitie

11 definiții pentru ciripitor

ciripitor, ~oare a [At: EMINESCU, P. 216 / Pl: ~i, ~oare / E: ciripi + -tor] 1-3 Care ciripește (1-3) Si: (rar) ciripiu (1-3).
CIRIPITÓR, -OÁRE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește; ciripiu. – Ciripi + suf. -tor.
CIRIPITÓR, -OÁRE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește; ciripiu. – Ciripi + suf. -tor.
CIRIPITÓR, -OÁRE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește. Vin cîteodată vrăbii ciripitoare, Se leagănă gingaș pe ramura mea. DEȘLIU, N. 11. Păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor. EMINESCU, O. I 228. ◊ (Poetic) Tot văzduhul era plin De cîntece ciripitoare. COȘBUC, P. I 176.
ciripitór adj. m., pl. ciripitóri; f. sg. și pl. ciripitoáre
ciripitór adj. m., pl. ciripitóri; f. sg. și pl. ciripitoáre
CIRIPITÓR s. v. informator.
CIRIPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ciripește. Păsăre ~oare. /a ciripi + suf. ~tor
ciripitor a. care ciripește.
ciripitór, -oáre s. m. f. (fam., pop., peior.) Informator al Securității v. Ap. 8/95 p. 15 (din ciripi + -tor; cuvântul este mai vechi în limba română; DEX – alte sensuri)
ciripitor, ciripitori s. m. v. ciripic.

ciripitor dex

Intrare: ciripitor
ciripitor adjectiv