ciripi definitie

12 definiții pentru ciripi

ciripí [At: ODOBESCU, S. III, 77 / V: ~ili~ / Pzi: ~ésc / E: cirip] 1 vi (D. unele păsărele) A scoate sunete caracteristice. 2 vi (Fig; d. femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. 3 vt (Arg) A divulga ceva.
CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.
CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.
CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre păsări mici) A scoate tonuri ascuțite și uniforme. În scorburile merilor ciripeau puii de vrabie. CAMILAR, TEM. 193. Scatiul, afară, ciripea de-abia auzit în gușă. SADOVEANU, O. IV 122. Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 120. Ciocîrlia... ciripește vesel în zori. ALECSANDRI, P. I 20. Păsăruica rugului, Pe coarnele plugului, Ciripește, Vorovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 518. ◊ Fig. Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el. REBREANU, R. I 164. Răpită de armonia acestor suave versuri ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avintă. ODOBESCU, S. III 35. Primăvara cînd înfrunde (= înfrunzește) Gura cucului s-aude, Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura, Cu dulceață ciripind, Toată lumea veselind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27.
ciripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 să ciripeáscă
ciripí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciripeáscă
CIRIPÍ vb. a pirui, (prin Olt.) a știorlâcăi. (Pasărea ~.)
A CIRIPÍ ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A scoate sunete ascuțite și zgomotoase, caracteristice speciei; a face „cip-cirip”. 2) fig. fam. (despre femei sau copii) A vorbi cu glas subțire și melodios. /Din cirip
ciripì v. a cânta cu glas subțire și puțin tare (ca puii de păsări). [Onomatopee].
*ciripésc v. intr. (d. cirip-cirip, strigată păsărelelor, rudă cu ung. csiripelni, cirpelni, germ. zirpen ș. a. V. ciricăĭ). Se zice despre strigătu și cîntecu păsărelelor.
CIRIPI vb. a pirui, (prin Olt.) a știorlîcăi. (Pasărea ~.)
ciripi, ciripesc v. t., v. i. a denunța, a trăda

ciripi dex

Intrare: ciripi
ciripi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a