ciripeálă1 sf [At: COSTINESCU / Pl: ~eli / E: ciripi + -eală] 1-3 Ciripire (1-3).

ciripeálă2 sf [At: ARH. OLT. XXI, 261 / Pl: ~eli / E: (în)ciripa + -eală] 1 (Reg) Mămăligă moale și insuficient fiartă, făcută în mare grabă. 2 (Pex) Fiertură.

CIRIPEÁLĂ, ciripeli, s. f. Ciripire; sunete caracteristice scoase de unele păsărele. – Ciripi + suf. -eală.

CIRIPEÁLĂ, ciripeli, s. f. Ciripire; sunete caracteristice scoase de unele păsărele. – Ciripi + suf. -eală.

ciripeálă s. f., g.-d. art. ciripélii; pl. ciripéli

ciripeálă s. f., g.-d. art. ciripélii; pl. ciripéli

ciripeală, ciripeli s. f. denunț.