chirílic, ~ă [At: IORGA, N. R. A. I, 162 / V: cir~ / Pl: ~ici, ~ice / E: Chiril + -ic] 1 a (Îs) Alfabet ~ Vechi alfabet slav care a servit drept bază pentru alfabetul slav bisericesc și pentru cele folosite de popoarele slave ortodoxe Si: (îvr) chirilicesc 2 sf (Îf ~ă) Scriere cu caractere chirilice (3). 3 sf (Lpl) Literă din alfabetul chirilic (1). 4 a (D. un text) Scris cu alfabet chirilic (1).

ciríl, ~ă a [At: SBIERA, F. S. 373 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Înv; nob) Chirilic.

cirilián, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 281 / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr cyrillien] (Înv; nob) Chirilic.

cirílic, ~ă a vz chirilic

CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic.

CIRÍLIC, -Ă adj. v. chirilic.

CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și întrebuințat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic.

CIRÍLIC, -Ă adj. v. chirilic.

CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -e, adj. (Numai în expr.) Alfabet chirilic = alfabet vechi slav, compus de Chirii în secolul al IX-lea, întrebuințat și la noi pînă pe la jumătatea secolului al XIX-lea; a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. în secolul al X-lea s-a adoptat... alfabetul chirilic. IST. R.P.R. 59. Litere (sau slove) chirilice = litere din acest alfabet. În cimitir zac negre cruci crăpate, Cu slove-adînci, chirilice, săpate. IOSIF, P. 24. (Substantivat) Nu cunoștea decît chirilicele. – Variantă: cirílic, -ă adj.

CIRILÍC, -Ă adj. v. chirilic.

chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice

chirílic adj. m., pl. chirílici; f. sg. chirílică, pl. chirílice

CHIRÍLIC adj. (rar) slavon, slavonesc, (înv.) chirilicesc. (Alfabet ~; litere ~.)

chirílic, (chirílică), adj. – Cu litere din alfabetul vechi slav, compus de Chiril în sec. IX. – Var. cirilic. De la Chiril, și modern din lat. Cyrillus. – Der. chirilicesc, adj. (înv., chirilic).

CHIRÍLIC ~că (~ci, ~ce): Alfabet ~ vechi alfabet slav compus de călugărul Chiril în sec. IX. /Chiril n. pr. + suf. ~ic

cirilic a. privitor la apostolul Ciril; alfabet cirilic, literele slave inventate de Ciril în sec. IX. Aceste buchii sau slove au fost întrebuințate la noi până la 1860, când fură înlocuite cu alfabetul latin.

chirilíc, V. cirilic.

*cirílic și chirílic, -ă adj. (d. Chirilă saŭ Chiril, apostolu slav din sec. 9; gr. Kýrillos, lat. Cyrillus. Cirilic e după fonetizmu neolatin, chirilic e gr. kyrillikós). Alfabetu cirilic, literele cirilice, literele cu care aŭ scris Româniĭ pînă la 1860. (Adevăratu alfabet inventat de Chiril e cel glagolitic). – Adv. Cu litere chirilice saŭ chirilicește: a scrie chirilic. – Vechĭ chirilicesc (rus. chiriličeskiĭ). Ca adv. -cește.

CHIRILIC adj. (rar) slavon, slavonesc, (înv.) chirilicesc. (Alfabet ~; litere ~.)

CHIRÍLIC, -Ă adj. (< fr. cyrillique): în sintagma alfabet chirilic (v.).