circumvoluțiune definitie

18 definiții pentru circumvoluțiune

circumvoluție sf [At: ANATOMIA, 196 / V: ~conv~, ~convoluțiune, ~iune / Pl: ~ii / E: ns cf fr circonvolution] 1 (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. 2 (Med) Fiecare dintre cutele de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri.
circumvoluțiúne sf vz circumvoluție
CIRCUMVOLÚȚIE s. f. v. circumvoluțiune.
CIRCUMVOLUȚIÚNE, circumvoluțiuni, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri. 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluție s. f.] – Din fr. circonvolution.
CIRCUMVOLÚȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluțiúne s. f.] – Din fr. circonvolution.
CIRCUMVOLUȚIÚNE s. f. v. circumvoluție.
CIRCUMVOLÚȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele în formă de valuri de pe suprafața exterioară a creierului. 2. (Rar) Rotire, învîrtire, ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: circumvoluțiúne s. f.
CIRCUMVOLUȚIÚNE s. f. v. circumvoluție.
!circumvoluțiúne (proeminență a scoarței cerebrale) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. circumvoluțiúnii; pl. circumvolúțiuni
circumvolúție s. f. (sil. -ți-e), art. circumvolúția (sil. -ți-a), g.-d. art. circumvolúției; pl. circumvolúții, art. circumvolúțiile (sil. -ți-i-)
CIRCUMVOLÚȚIE s. (ANAT.) girus cerebral, (înv.) sân. (~ a creierului.)
CIRCUMVOLÚȚIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafața creierului; girus. 2. (Rar) Rotire, învârtire. [Gen. -iei, var. circumvoluțiune s.f. / < lat. circumvolutus – înfășurat împrejur, cf. fr. circonvolution].
CIRCUMVOLUȚIÚNE s.f. v. circumvoluție.
CIRCUMVOLÚȚIE s. f. 1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus. 2. răsucire în spirală, rotire, învârtire. (< fr. circonvolution)
CIRCUMVOLÚȚIE ~i f. 1) Cută sinuoasă a scoarței cerebrale. 2) Rotire în jurul unui punct sau a unei axe. ~a Pământului. [Art. circumvoluția; G.-D. circumvoluției; Sil. -ți-e] /<lat. circonvolution
circumvoluți(un)e f. rotire în jurul unui centru comun.
*circumvoluțiúne f. (lat. circumvolútio, -ónis. V. evoluțiune, volbură). Sucire în prejur. Circumvoluțiunile creĭeruluĭ, sinuozitățile (cotiturile) luĭ. – Și -úție.
CIRCUMVOLUȚIE s. (ANAT.) (înv.) sin. (~ a creierului.)

circumvoluțiune dex

Intrare: circumvoluție
circumvoluțiune
circumvoluție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
Intrare: circumvoluțiune
circumvoluțiune