circumvalațiune definitie

7 definiții pentru circumvalațiune

circumvalațiúne sf [At: GHICA, S, 563 / Pl: ~ni / E: ns cf fr circonvallation, lat circumvallare] Întăritură (provizorie) făcută în jurul unui oraș, al unei tabere.
CIRCUMVALAȚIÚNE, circumvalațiuni, s. f. Întăritură (provizorie) făcută împrejurul unui oraș, unei tabere etc. Domnul inginer este invitat să continue traseul înainte pînă la obor, ca să se completeze o linie de circumvalațiune împrejurul orașului. GHICA, S. 563. – Pronunțat: -ți-u-.
circumvalațiúne (fortificație, șosea de centură) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. circumvalațiúnii; pl. circumvalațiúni
circumvalațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. circumvalațiúnii; pl. circumvalațiúni
CIRCUMVALAȚIÚNE s.f. v. circumvalație.
CIRCUMVALAȚIÚNE s. f. 1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc. 2. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat. (< fr. circonvallation)
*circumvalațiúne f. (lat. circumvallátio, -ónis, d. circum-vallare, a încunjura cu val, cu șanț). Fort. Șanțurĭ și ridicăturĭ de pămînt făcute p. asediŭ. V. contravalațiune, tranșeĭe.

circumvalațiune dex

Intrare: circumvalațiune
circumvalațiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-