circumspect definitie

16 definiții pentru circumspect

circumspect, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: (înv) cer~, ~cons~, ~ă / Pl: ~cți, ~e / E: ns cf lat circumspectus, fr circonspect] 1-2 Care vorbește (și acționează) cu prudență Si: precaut, prudent. 3-4 Care trădează sau exprimă prudență Si: precaut, prudent.
CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. – Din lat. circumspectus, fr. circonspect.
CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. (Livr.) Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. – Din lat. circumspectus, fr. circonspect.
CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. Atent în vorbele și acțiunile sale; precaut, prudent, chibzuit. Cu asemenea oameni... se învățase să fie circumspect. PETRESCU, A. 305.
circumspéct adj. m., pl. circumspécți; f. circumspéctă, pl. circumspécte
circumspéct adj. m., pl. circumspécți; f. sg. circumspéctă, pl. circumspécte
CIRCUMSPÉCT adj. v. prudent.
CIRCUMSPÉCT adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
Circumspect ≠ imprudent, neprevăzător
CIRCUMSPÉCT, -Ă adj. Atent (în vorbe, în acțiuni); chibzuit, precaut, prudent. [< lat. circumspectus, cf. fr. circonspect].
CIRCUMSPÉCT, -Ă adj. precaut, prudent, rezervat. (< fr. circonspect, lat. circumspectus)
CIRCUMSPÉCT ~tă (~ți, ~te) livr. Care dă dovadă de prudență; prevăzător; prudent; precaut. /<lat. circumspectus, fr. circonspect
circumspect a. care iea seamă la ce face, discret, prudent.
*circumspéct, -ă adj. (lat. circumspectus, d. circumspícere, a te uita împrejur. V. a-spect). Prudent, atent, precáut: persoană, purtare circumspectă.
CIRCUMSPECT adj. atent, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~; atitudine ~.)
circumspect adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.

circumspect dex

Intrare: circumspect
circumspect adjectiv