circulație definitie

17 definiții pentru circulație

circulație sf [At: (a. 1833) URICARIUL VII, 224/15 / V: cer~, (rar) ~iune, (înv) țir~ / Pl: ~ii[1] / E: ns cf fr circulation] 1 Mișcare (continuă și regulată) în interiorul unui circuit (închis) Si: circulare (1), circulat1 (1). 2 (Fzl) Mișcare continuă a sângelui în organism Si: circulare (2), circulat1 (2). 3-4 (Spc) Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor Si: circulare (3-4), circulat1 (3-4). 5 (D. oameni, animale, vehicule) Deplasare pe o cale de comunicație Si: circulare (5), circulat1 (5). 6 (D. mijloace de transport în comun) Mers organizat și regulat (după un anumit itinerar) Si: circulare (6), circulat1 (6). 7-8 (Ecn; jur) Transmitere (sau schimb) de bunuri de la un proprietar la altul Si: circulare (7-8), circulat1 (7-8). 9 (D. noțiuni abstracte) Răspândire. 10 (D. bunuri, cuvinte, expresii etc.; îe) A fi în ~ A fi întrebuințat. 11-13 (D. cărți, mărfuri etc.; îe) A pune (sau a introduce sau a da) în ~ A face să intre în uz, să se răspândească, sau să funcționeze. 14 (Îe) A scoate din ~ A opri să mai circule. 15 (Fam; îae) A extenua (pe cineva). 16 (Îla) De mare ~ Foarte răspândit. corectată
CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula. 1. Mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație. ♦ Spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ◊ Expr. A fi în circulație = a fi folosit, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.
CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula. 1. Mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație. ♦ Spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ◊ Expr. A fi în circulație = a fi întrebuințat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.
CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula. 1. Mișcare, deplasare, trecere a oamenilor, a animalelor sau a vehiculelor pe o cale de comunicație. O grămadă de oameni așa de mare, incit ea oprește circulația. GHEREA, ST. CR. II 138. ♦ Mers organizat și regulat (potrivit unui anumit orar și itinerar) al diverselor mijloace de transport în comun. Circulația trenurilor. 2. Mișcare (continuă și regulată) a unui lichid, a unui gaz, a unui curent în interiorul unui circuit sau al unei conducte. Circulația apei calde prin radiatoare. ▭ În Uniunea Sovietică, pe lîngă irigarea obișnuită, de suprafață, se introduce o nouă metodă de irigare, subterană sau de condensare. Ea se bazează pe circulația vaporilor de apă în pămînt, provocată de acțiunea căldurii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. ♦ Mișcare continuă a sîngelui în organism prin vasele sistemului circulator. 3. Transmitere, schimb de bunuri sau de mărfuri (care de obicei se face prin intermediul banilor). Circulația mărfurilor este punctul de plecare al capitalului. MARX, C. I 159. Circulația este suma tuturor raporturilor reciproce dintre posesoriide mărfuri. MARX, C. I 174. ◊ Loc. adj. și adv. De mare circulație = foarte răspîndit. ◊ Expr. (Despre bunuri, cuvinte, expresii etc.) A fi (sau a nu mai fi) în circulație = a fi (sau a nu mai fi) întrebuințat, a (nu mai) circula. A pune (sau a introduce, a da) în circulație = a face să circule, să intre în uz, să se răspîndească. Cu ocazia centenarului lui I. L. Caragiale a fost pusă in circulație o serie de mărci poștale jubiliare. A da în circulație = a inaugura circulația pe o arteră de comunicație, a pune la dispoziția oamenilor și a vehiculelor un drum, o cale nouă de comunicație, a deschide o nouă arteră de comunicație. A scoate din circulație = a suspenda, a opri circulația unui lucru, a retrage dreptul sau mijlocul de a se răspîndi, de a fi întrebuințat. ◊ Circulație monetară = circulația monedelor în procesul de schimb. – Pronunțat: -ți-e.
circuláție (-ți-e) s. f., art. circuláția (-ți-a), g.-d. art. circuláției; pl. circuláții, art. circuláțiile (-ți-i-)
circuláție s. f. (sil. -ți-e), art. circuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. circuláției; pl. circuláții, art. circuláțiile (sil. -ți-i)
CIRCULÁȚIE s. 1. deplasare, mișcare. (~ sevei în plante.) 2. trafic, (înv.) tract. (O arteră cu ~ intensă.) 3. mișcare. (Pe stradă era o ~ vie.) 4. mers, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ oamenilor.) 5. uz. (Cuvinte ieșite din ~.)
CIRCULÁȚIE s.f. 1. Mișcare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicație etc.). 2. Mișcare a unui corp într-un circuit. ♦ Mișcare a sângelui în aparatul circulator. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri. ◊ Circulație monetară = circulația banilor în procesul schimbului. [Gen. -iei, var. circulațiune s.f. / cf. fr. circulation, lat. circulatio].
CIRCULÁȚIE s. f. 1. mișcare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicație etc.). 2. mișcare a unui corp într-un circuit. ♦ a pune în ~ = a face să intre în uz. ◊ mișcare a sângelui în aparatul circulator și a sevei în plante. 3. (ec.) schimb de bunuri, de mărfuri. ♦ ~ bănească (sau monetară) = circulația banilor în procesul schimbului. (< fr. circulation, lat. circulatio)
CIRCULÁȚIE ~i f. 1) v. A CIRCULA. 2) Mișcare circulară. ~a sevei în plante.~a banilor (sau mărfurilor) trecere a valorilor materiale de la un posesor la altul; schimb de valori. A pune (sau a introduce) în ~ a pune (sau a introduce) în uz. A scoate din ~ a scoate din uz. De mare ~ foarte răspândit. A fi în ~ a se afla în uz. 3) Deplasare (a oamenilor sau a vehiculelor) pe o cale de comunicație; mișcare rutieră. Drum cu ~ intensă. [Art. circulația; G.-D. circulației; Sil. ți-e] /<fr. circulation, lat. circulatio, ~onis
circulați(un)e f. 1. lucrarea de a circula, înlesnire de a se duce și veni: circulațiunea trăsurilor; 2. mișcarea sângelui în drumu-i prin corp; 3. mișcarea banilor sau a hârtiilor de comerț: bilet în circulațiune.
*circulațiúne f. (lat. circulátio, -ónis). Acțiunea de a circula: circulațiunea sîngeluĭ. Mergere, posibilitate de a umbla: circulațiunea e oprită. Transmisiune, curs: circulațiunea banilor. – Și -áție și -áre.
CIRCULAȚIE s. 1. deplasare, mișcare. (~ sevei în plante.) 2. trafic, (înv-) tract. (O arteră cu ~ intensă.) 3. mișcare. (Pe stradă era o ~ vie.) 4. mers, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ oamenilor.) 5. uz. (Cuvinte ieșite din ~.)
microagént (de circulație) s. m. Elev însărcinat cu supravegherea respectării regulilor de circulație în preajma școlii ◊ „Pe primele locuri s-au clasat microagenții de la școlile generale nr. 41, 25 și 39.” I.B. 30 V 73 p. 3. ◊ „Micromilițienii în acțiune. Ieri, cu ajutorul unor lucrători de la circumscripția 10, microagenții de circulație de la școlile generale nr. 100 și 109 au supravegheat respectarea de către pietoni a regulilor de traversare pe Calea Văcărești.” I.B. 2 IV 75 p. 7 (din micro- + agent [de circulație])
CIRCULAȚIE AERIANĂ deplasarea aeronavelor pe căi aeriene cu respectarea unor reguli speciale privind traiectul de zbor, viteza, altitudinea etc.
REGULĂ DE CIRCULAȚIE normă având caracter general sau special obligatoriu în desfășurarea activității de zbor în deplină siguranță. Regulile de circulație aeriană privesc încrucișările, depășirile, zborurile la același nivel, patrulările la pantă, prioritățile la aterizare etc. Regula de circulație pe aerodrom vizează deplasările peste pistele de decolare-aterizare, căile de rulaj etc.
CIRCULÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a circula. 2. Mișcare, deplasare pe o cale de comunicație. ♦ Spec. Deplasare a vehiculelor, după anumite reguli, pe căile de comunicație. 3. Mișcare a unui corp lichid, pulverulent, solid etc. într-un anumit circuit (ex. c. apei în cazan). 4. (FIZIOL.) Circulația sîngelui = deplasare a sîngelui în sistemul cardiovascular, determinată în special de contracțiile inimii. C.s. asigură transportul substanțelor nutritive și al oxigenului la toate celulele corpului și îndepărtarea cataboliților din celule. C. mare = deplasare a sîngelui oxigenat de la inimă la țesuturi prin artere și înapoi prin vene. C. mică (sau pulmonară) = deplasare a sîngelui încărcat cu dioxid de carbon de la inimă la plămîni pentru oxigenare. ◊ C. limfei = deplasare a limfei spre inimă. ◊ C. artificială a sîngelui (extracorporală) = tehnică de suplinire a funcției inimii realizată prin intermediul unui aparat care asigură vehicularea sîngelui oxigenat artificial, fără trecerea prin inimă și plămîni. Se practică în operațiile pe cord deschis. 5. (BOT.) Deplasare a sevei în plante și a citoplasmei în interiorul celulelor. 6. Circulația generală a atmosferei = totalitea mișcărilor atmosferice la scară mare, determinate de deosebirile termobarice la diferite latitudini pe supr. uscatului și Oceanului Planetar. Cuprinde vînturile estice din reg. polare, vînturile de V și activitatea ciclonică din zonele temperate, alizeele tropicale și vînturile estice din reg. ecuatoriale. Datorită ciclonilor și anticiclonilor c. înregistrează ample schimbări periodice și neperiodice. 7. C. economică = deplasarea pe diverse piețe a factorilor de producție, produselor și serviciilor, datorită structurilor și mecanismelor economice, sub influența diferiților utilizatori. ♦ C. monetară = deplasarea cantității de monedă metalică, fiduciară și scriptică aflată în circulație într-o perioadă dată; viteza de circulație a monedei (valoarea tranzacțiilor raportată la numărul de unități monetare disponibile în economie) influențează nivelul general al prețurilor, variațiile sale resimțindu-se în special în perioadele de inflație. ◊ Loc. De mare circulație = foarte răspîndit. ◊ Expr. A fi (sau a nu fi) în circulație = a (nu mai) fi întrebuințat.

circulație dex

Intrare: circulație
circulație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e