circonflex definitie

2 intrări

17 definiții pentru circonflex

circonfléx, ~ă a vz circumflex
circumfléx, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: ~conf~, ~féls, țir~ / Pl: ~e / E: fr circonflexe] 1-2 (Îs) Accent ~ Semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau (în ortografia română), spre a nota sunetul î(â). 3 (Atm; d. artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 4 (Bot; d. plante) Cu ramurile curbate în jos.
CIRCONFLÉX adj. v. circumflex.
CIRCUMFLÉX, -Ă, circumflecși, -xe, adj. 1. (În sintagma) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale pentru a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau, în ortografia română, pentru a nota sunetul î(â). 2. (Anat.; despre artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 3. (Bot.; despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Var.: circonfléx, -ă adj.] – Din lat. circumflexus, fr. circonflexe.
CIRCONFLÉX adj. v. circumflex.
CIRCUMFLÉX, circumflexe, adj. 1. (În sintagma) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau, în ortografia română, spre a nota sunetul î(â). 2. (Anat.; despre artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 3. (Bot.; despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Var.: circonfléx adj.] – Din lat. circumflexus, fr. circonflexe.
CIRCONFLÉX, -Ă adj. v. circumflex.
CIRCUMFLÉX, -Ă, circumflecși, -xe, adj. (În expr.) Accent circumflex (și substantivat, n.) = accent în formă de unghi cu vîrful în sus, care se pune în ortografia romînească pe litera «î». ◊ Fig. (Informa circonflex) Mă privește o clipă uimită, cu sprîncenele circonflexe. CAMIL PETRESCU, U. N. 86. – Variantă: circonfléx, -ă adj.
!circumfléx adj. m., pl. circumflécși; f. circumfléxă, pl. circumfléxe
circumfléx adj. m., pl. circumflécși; f. sg. circumfléxă; pl. circumfléxe
CIRCONFLÉX adj.n. v. circumflex.
CIRCUMFLÉX adj.n. 1. Accent circumflex = semn diacritic care marchează în ortografia noastră căciula literelor â, î. 2. (Despre artere, vene, nervi) Care înconjură, care are un traiect răsucit. 3. (Despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Pl. -ecși, -exe, var. circonflex adj.n. / < lat. circumflexus < circum – împrejur, flexus – curbat, cf. fr. circonflexe].
CIRCUMFLÉX adj. 1. curbat în semicerc, arcuit. ♦ accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior. 2. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit. 3. (despre plante) cu ramurile curbate în jos. (< fr. circonflexe, lat. circumflexus)
CIRCUMFLÉX ~xă (~cși, ~xe): Accent ~ semn diacritic folosit în unele limbi pentru a însemna vocalele lungi. /<lat. circumflexus, fr. circonflexe
circumflex a. se zice de un accent, combinat din acut și grav (^). În limba română circumflexul indică întunecarea lui a înaintea unei nazale sau lichide: Român, pârghie, stâlp.
*circumfléx n., pl. e și urĭ. (lat. circumflexus, „îndoit împrejur”. V. flexiune). Gram. Se zice despre un accent (^) care în unele limbĭ arată că o vocală e lungă, ĭar la Românĭ arată numaĭ că e vorba de un sunet între i și u, ca în cuvîntu Român.
CIRCUMFLÉX, -Ă adj. (< fr. circomflex): în sintagma accent circumflex (v.).

circonflex dex

Intrare: circumflex
circonflex
circumflex adjectiv
Intrare: circonflex
circonflex