circ definitie

17 definiții pentru circ

circ sn [At: (a. 1834) URICARIUL VIII, 193 / V: (înv) țirc, țircus / Pl: ~uri / E: fr cirque, lat circus] 1 Incintă neacoperită, în formă de amfiteatru, unde se celebrau jocurile publice la romani. 2 (Pan) Construcție rotundă, cu locurile pentru spectatori așezate în amfiteatru și având la mijloc o arenă, unde au loc spectacole. 3 (Glg) Depresiune circulară formată prin acțiunea de eroziune a unui ghețar, de obicei în regiunile muntoase înalte Si: căldare. 4 (Pex) Gen de spectacole care cuprinde numere de gimnastică, de acrobație, prezentare de animale dresate, momente comice. 5 (Pex) Ansamblu artistic care organizează spectacole de circ (4).
CIRC, circuri, s. n. 1. Spectacol care cuprinde numere de gimnastică, de acrobație, dresură de animale, momente comice bufe etc.; ansamblu artistic care organizează astfel de spectacole. 2. Construcție de formă rotundă, cu locurile pentru spectatori așezate în amfiteatru și având la mijloc o arenă circulară, unde au loc spectacole de circ (1). ♦ Incintă neacoperită, în formă de amfiteatru, unde se celebrau jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulară (cu aspect de amfiteatru) formată prin acțiunea de eroziune a unui ghețar, de obicei în regiunile muntoase înalte; căldare. Circ lunar = crater lunar. – Din fr. cirque, lat. circus.
CIRC, circuri, s. n. 1. Gen de spectacol care cuprinde numere de gimnastică de acrobație, prezentare de animale dresate, momente comice bufe etc.; ansamblu artistic care organizează astfel de spectacole. 2. Construcție de formă rotundă, cu locurile pentru spectatori așezate în amfiteatru și având la mijloc o arenă circulară, unde au loc spectacole de circ (1). ♦ Incintă neacoperită, în formă de amfiteatru, unde se celebrau jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulară (cu aspect de amfiteatru) formată prin acțiunea de eroziune a unui ghețar, de obicei în regiunile muntoase înalte; căldare. Circ lunar = crater lunar. – Din fr. cirque, lat. circus.
CIRC, circuri, s. n. 1. Gen de reprezentație constînd din gimnastică, acrobație, prezentare de animale dresate etc.; ansamblu artistic care organizează astfel de reprezentații. ◊ Fig. (Depreciativ) Nu mai face circ aici! 2. Local de formă rotundă, cu locurile pentru spectatori așezate în amfiteatru și avînd la mijloc o arenă circulară, unde se dau asemenea spectacole. ♦ Incintă circulară, neacoperită, unde se celebrau jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulară, avînd aspectul unui amfiteatru, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar în regiunea munților înalți; căldare. Circ glaciar.
circ s. n., pl. círcuri
circ s. n., pl. círcuri
CIRC s. 1. (GEOL., GEOGR.) caldeiră, cazan, căldare, zănoagă, (prin Ban.) scofaină. (~ în regiunile muntoase.) 2. circ lunar = crater lunar. (~ este o adâncitură rotundă pe suprafața lunii.)
CIRC s.n. 1. Reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică și de acrobație, prezentare de animale dresate etc.; ansamblu artistic care dă asemenea reprezentații. 2. Incinta circulară unde se desfășoară exercițiile acrobatice sau ecvestre ale reprezentațiilor de circ (1). ♦ Incintă circulară descoperită unde aveau loc jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar; chiuvetă (2) [în DN]. [Pl. -uri. / < lat. circus, cf. it. circo, fr. cirque].
CIRC s. n. 1. Construcție vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani). 2. Reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobație, dresaj de animale etc. 3. Incinta circulară unde se desfășoară spectacolele de circ (2). 4. Depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar. ♦ ~ lunar = crater lunar. (< fr. cirque, lat. circus)
CIRC ~uri n. 1) Gen de artă care cuprinde numere de acrobație, iluzionism, momente comice și prezentare de animale dresate. 2) Construcție prevăzută cu arenă și locuri pentru spectatori dispuse în amfiteatru, unde se dau spectacole de acest fel. 3) (în Roma antică) Loc destinat curselor de care și procesiunilor triumfale. 4) Adâncitură rotundă. ◊ ~ glaciar adâncitură formată în sol ca rezultat al acțiunii unui ghețar; căldare glaciară. ~ lunar adâncitură circulară pe suprafața Lunii; crater lunar. /<lat. circus, fr. cirque
circ n. 1. îngrădire unde se făceau la cei vechi alergări de cai, de care; 2. îngrădire circulară acoperită unde călăreții fac exercițiile lor ecvestre.
*circ n., pl. urĭ (lat. circus. V. cerc). Loc de spectacul unde se alerga cu caiĭ la vechiĭ Romanĭ. Azĭ, local circular p. diferite spectacule, dar maĭ ales de alergat cu caiĭ.
CIRC s. l. (GEOL., GEOGR.) caldeiră, cazan, căldare, zănoagă, (prin Ban.) scofaină. (~ în regiunile muntoase.) 2. (ASTRON.) circ lunar = crater lunar. (~ este o adîncilură rotundă pe suprafața lunii.)
circ glaciar, (engl.= glacial lake) formă morfosculpturală negativă, semicirculară, rezultată în urma acțiunii mecanice a unui ghețar. Se găsește la obârșia văilor din ținuturile alpine (în Carpați la peste 2 000 m altitudine). Sin. căldare, zănoagă.
PANEM ET CIRCENSES (lat.) pâine și jocuri de circ – Iuvenal, „Satirae”, X, 81. În perioada de decadență a Romei imperiale, mulțimilor plebee nemulțumite li se ofereau spectacole de circ în arene, la sfârșitul cărora li se împărțeau gratuit alimente. În atmosfera de corupție generală, însăși gloata reclama aceste spectacole. În sens general, a da panem et circenses, a oferi oamenilor pomeni neînsemnate, de care nu au nevoie, pentru a le distrage atenția de la problemele lor reale.
circ s. n. sg. 1. gălăgie, scandal. 2. comportament indecent. 3. (pub., peior.) spectacol grotesc, penibil, oferit de politicieni.[1]
circul foamei expr. (pub.) denumire generică dată complexelor comerciale agroalimentare construite în epoca ceaușistă.[1]

circ dex

Intrare: circ
circ substantiv neutru