cioveie definitie

11 definiții pentru cioveie

ciovéi sn [At: (a. 1824) URICARIUL XX, 345/4 / V: ciovói, ciuhéi, ciuvéi, șofén / Pl: ~ee / E: nct] (Reg; mpl) 1 Ciubăr. 2 (Lpl) Vase folosite la stână. 3 (Lpl) Vase de bucătărie. 4 Obiect casnic (vechi și fără valoare).
CIOVÉI, cioveie, s. n. (Reg.) Obiect casnic (vechi și fără valoare). – Et. nec.
CIOVÉI, cioveie, s. n. (Reg.) Obiect casnic (vechi și fără valoare). – Et. nec.
CIOVÉI, cioveie, s. n. (Mai ales la pl.) Obiect casnic sau de gospodărie, în special vas (de lemn), găleată, putină, oală etc.; unealtă veche. Numai lelea Ileana a mai rămas o vreme singură, descîntînd cioveiele și stupind focul. SADOVEANU, N. F. 72. Focul pîlpîia în vatră și gazornița ardea pe prichiciul hornului, împrăștiind în bordeiul strîmt și peste cioveiele grămădite în colțuri lumina-i roșcată. SADOVEANU, O. I 352. – Variantă: ciuvéi (CONTEMPORANUL, VII 255, ȘEZ. I 280) s. n.
CIOVÉI, cioveie, s. n. Obiect casnic, în special vas (de lemn); unealtă veche. [Var.: ciuvéi s. n.] – Sas șof (= germ. Schaff) + suf. -ei.
ciovéi (reg.) s. n., pl. ciovéie
ciovéi s. n., pl. ciovéie
CIOVÉIE s. pl. v. boarfe, bulendre, calabalâc, catrafuse, troace, țoale.
ciovéi (-íe), s. n. – Hîrb; se spune în general despre obiecte casnice vechi și fără valoare, și mai cu seamă despre vasele de lemn. Origine incertă. Ar putea fi sl. čvanĭ „găleată de lemn,” de unde și ciuvai (var. Trans., cioban, Banat, ciuvan), s. n. (albie; găleată) și ciuvaie, s. f. (bute; oală); cf. ciobacă. După Mîndrescu și DAR, din germ. Schaff „vas de lemn”; Scriban se referă la sb. čivija „lemn”. Pentru ciubeică, cf. ciubuc.
cĭovéĭ și cĭuvéĭ n., pl. eĭe (sîrb. čivija, bucățică de lemn. Cp. și cu it. civaie, legume). Nord. Pl. Cĭorcĭoboate, hondrobeĭe, obĭecte casnice (cutiĭ, putinĭ, clondire ș. a.): în acest paravan încap multe cĭoveĭe ale caseĭ, ca într’o camară (Sadov. VR. 1911, 3, 384); ghemuit între bulendre și „ceoveĭe” într’un cort (N. N. Beldiceanu, CL. 1910, 12, 1145). – Și cĭuhăĭe, în Nț. și cĭuheĭe (rev. I. Crg. 5, 183), în Btș. șuveĭe. În Meh. șuveĭ, o bucată de lemn de aruncat într’un pom ca să cadă poamele.
cioveie s. pl. v. BOARFE. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. TROACE. ȚOALE.

cioveie dex

Intrare: ciovei
ciovei substantiv neutru