cioroi definitie

2 intrări

18 definiții pentru cioroi

ciorói2 sn vz ciuroi
cioroi3 v vz ciorăi1
ciorói1 sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: cioară + -oi] 1 (Orn) Bărbătuș al ciorii. 2 (Prt) Rrom. 3 (Reg) Plantă erbacee din familia compozitelor cu tulpina erectă, cu frunzele din tulpină, eliptice, ovale, florile galbene-aurii și fructele achene glabre, care crește pe câmpuri, fânețe și prin tufișuri (Inula germanica).
cirói sm vz cioroi
CIORÓI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula). – Cioară + suf. -oi.
CIORÓI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula). – Cioară + suf. -oi.
CIORÓI, cioroi, S. m. 1. Bărbătușul ciorii. [Pui de găină] scăpat de la cioroi. ȘEZ. III 121. 2. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia compozeelor, care cresc pe cîmpuri, prin finețe, pe coaste și în tufișuri, și au flori galbene și fructe achene (Inula ).
ciorói s. m., pl. ciorói, art. cioróii
ciorói s. m., pl. ciorói, art. cioróii
CIORÓI s. (BOT.; Inula germanica și salicina) (reg.) cioroinic.
CIORÓI s. v. corb, rom, țigan.
CIORÓI ~ m. Bărbătușul ciorii. /cioară + suf. ~oi
cioroiu m. 1. corb; 2. fam. țigan.
cĭoróĭ m., pl. tot așa. Masculu cĭoriĭ. Fig. Iron. Țigan.
CIOROI s. (BOT.; Inula germanica și salicina) (reg.) cioroinic.
cioroi s. v. CORB.
Cior/a, -ana, -ăia, -ănga, -e, -ea, -oi, -un etc. v. Cioară 2 – 10.
cioroi, -oaică, cioroi, -oaice s. m., sf. (peior.) 1. țigan. 2. negru.

cioroi dex

Intrare: cioroi
cioroi substantiv masculin
Intrare: Cioroi
Cioroi