ciordeálă sf [At: DA ms / Pl: ~eli / E: ciordi + -eală] (Fam) Ciordire.

CIORDEÁLĂ, ciordeli, s. f. (Fam.) Faptul de a ciordi; șterpeleală, ciordit. – Ciordi + suf. -eală.

CIORDEÁLĂ, ciordeli, s. f. (Fam.) Faptul de a ciordi; șterpeleală, ciordit. – Ciordi + suf. -eală.

CIORDEÁLĂ s. f. (Familiar) Șterpeleală, furt.

ciordeálă (fam.) s. f., g.-d. art. ciordélii; pl. ciordéli

ciordeálă s. f., g.-d. art. ciordélii; pl. ciordéli

CIORDEÁLĂ s. v. furat, furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie.

ciordeală s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOȚIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE.

ciordeală, ciordeli s. f. furt