ciorchină definitie

2 intrări

18 definiții pentru ciorchină

ciorchínă1 sf vz ciorchine
ciorchínă2 sf vz ciochină
ciorchíne sm [At: ODOBESCU, ap. TDRG / V: ~chín, ~nă1 sf ~rpín, ciorpínă sf / Pl: ~ni / E: nct] 1 Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori Si: gapă, racem. 2 Grupare de fructe așezate în ciorchine (1). 3 (Pex) Strugure. 4-5 (Îs) ~nă crăcănată (Soi de) strugure cu boabe rare de culoare cenușie, moi și dulci. 6 Flori dese care cresc în mănunchi Si: mănunchi. 7 Fruct al bradului Si: cucuruz. 8 (Fig; d. insecte; îe) A sta ~ A fi așezate în formă de ciorchine (1).
CIORCHÍNĂ s. f. v. ciorchine.
CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori; racem, grapă; grupare de fructe așezate în mod corespunzător cu inflorescența descrisă mai sus; spec. strugure. [Var.: ciorchínă s. f.] – Et. nec.
CIORCHÍNĂ s. f. v. ciorchine.
CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori; racem, grapă; grupare de fructe așezate în mod corespunzător cu inflorescența descrisă mai sus; spec. strugure. [Var.: ciorchínă s. f.] – Et. nec.
CIORCHÍNĂ s. f. v. ciorchine.
CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Grupare de flori sau de fructe (îndeosebi la vița de vie) așezate unele lîngă altele de-a lungul aceluiași cotor; p. ext. strugure. V. ciucure, mănunchi. Ciorchinii erau încă verzi, de un verde acru. CAMIL PETRESCU, N. 73. Viile se mlădiau, încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. Fig. Ciorchini de mercenari păzesc la porți. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 161, 11/2. Copiii stăteau ciorchini, pe garduri, se urcaseră în pomii din vecinătate. CAMILAR, TEM. 47. – Variante: ciorchín s. m., ciorchínă, ciorchine (ȘEZ. II 216), s. f.
ciorchíne s. m., pl. ciorchíni
ciorchíne s. m., pl. ciorchíni
CIORCHÍNE s. (BOT.) 1. grapă, racem. (~le este un tip de inflorescență.) 2. v. strugure.
ciorchínă (ciorchíni), s. f. – Tip de inflorescență, racem, grapă. – Var. ciorchin(e). De la cioc, cu suf. -ină, și cu infixul r ca în fișcă › frișcă, fîțîi › fîrțîi, etc., cf. ciochină, și it. ciocca „ciorchine.” Der. de la cerc (Pușcariu, Dacor., VI, 309-13; DAR), sau de la un lat. *circulina (Densusianu, GS, V, 173), este mai puțin probabilă. Cihac, II, 53, semnala deja o înrudire cu ciochină. – Der. ciorchinos, adj. (abundent, bogat în ciorchini).
CIORCHÍNE ~i m. 1) Inflorescență cu flori grupate pe o axă centrală. ~ de vâzdoagă. 2) (mai ales la vița de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescență; strugure. ~ de fragă. [Sil. cior-chi-] /<lat. circ[u]lină
ciorchină f. mănunchiu de fructe sau de flori purtate de acelaș cotor: ciorchină de struguri. [Origină necunoscută].
cĭorchín și -íne m. și -ínă f., pl. e (var. din cĭochină orĭ cĭucure orĭ din chicĭură, că strugurele e ca un cîrlig orĭ ca un canaf). Strugure: boziĭ pocîltițĭ de cĭorchine oacheșe (CL. 1910, jubilar, 203). – La Delv. un cĭorchine și niște cĭorchine. În est cĭorchină, în Olt. cĭurchină (pl. e și ĭ), înseamnă „scheletu strugureluĭ”.
CIORCHINE s. (BOT.) 1. grapă, racem. (~ este un tip de inflorescență.) 2. strugure, (prin Ban.) scălan. (A mîncat un ~ cam acrișor.)
ciorchine, ciorchini s. m. (er.) aparatul genital bărbătesc.

ciorchină dex

Intrare: ciorchine
ciorchină
ciorchine substantiv masculin
Intrare: ciorchină
ciorchină