cioplitoare definitie

25 definiții pentru cioplitoare

cioplitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 275 / Pl: ~i, ~oare / E: ciopli + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cioplește (5). 3 sm (Înv) Sculptor. 4 sm (Iuz) Lucrător la ocnă, care netezea pereții de sare. 5 sn Rindea cu talpă curbă Si: (reg) ciopleică (1). 6 sn (Pex) Cuțitoaie. 7 sn (Reg) Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. 8 sn Lemn pe care se cioplesc alte lemne Si: ciopleică (2).
CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor.
CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor.
CIOPLITÓR1, cioplitoare, s. n. 1. Rindea cu talpa curbă, servind la netezirea lemnului. 2. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului.
CIOPLITÓR2, -OÁRE, cioplitori, -oare, s. m. și f. Persoană care cioplește.
cioplitoáre2 (unealtă) (cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplitórii; pl. cioplitóri
cioplitoáre1 (persoană) (cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplitoárei; pl. cioplitoáre
cioplitór1 (persoană) (cio-pli-) s. m., pl. cioplitóri
cioplitór2 (unealtă) (cio-pli-) s. n., pl. cioplitoáre
cioplitoáre (instrument) s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. cioplitórii; pl. cioplitóri
cioplitoáre (persoană) s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. cioplitoárei; pl. cioplitoáre
cioplitór (persoană) s. m. (sil. -pli-), pl. cioplitóri
cioplitór (instrument) s. n. (sil. -pli-), pl. cioplitoáre
CIOPLITOÁRE s. v. cuțitoaie.
CIOPLITÓR s. cuțitoaie, (reg.) scoabă, teslă. (Cu ~ul potcovarul curăță copita calului.)
CIOPLITÓR s. v. dulgher, lemnar, pietrar, sculptor, tâmplar.
CIOPLITÓR1 ~oáre n. 1) Rindea cu talpa curbată, folosită pentru cioplirea lemnului. 2) Unealtă de oțel în formă de pană folosită la cioplit; daltă. 3) Unealtă cu care se curăță copita calului. /a ciopli + suf. ~tor
CIOPLITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în lucrări de cioplire (în piatră, în lemn etc.). /a ciopli + suf. ~tor
cioplitoare f. cuțit sau daltă de cioplit.
cioplitor m. 1. cel ce cioplește lemnul sau piatra; 2. lucrător la ocne, care netezește pereții de sare; 3. sculptor ordinar; 4. un fel de rândea.
cĭoplitoáre f., pl. orĭ. Instrument de cĭoplit (daltă, cuțitoaĭe, cuțit).
cĭoplitór m. Lucrător care cĭoplește, maĭ ales peatră. Sculptor prost. S. n., pl. oare. Rîndea cu tăișu curb cu care se ĭaŭ primele așchiĭ ale uneĭ scîndurĭ în ainte de a o fățui.
CIOPLITOARE s. (TEHN.) cuțitoaie, (Transilv. și Ban.) mezdrea, sinălău. (~ a dulgherului, a tîmplarului.)
CIOPLITOR s. (TEHN.) cuțitoaie, (reg.) scoabă, teslă. (Cu ~ potcovarul curăță copita calului.)
cioplitor s. v. DULGHER. LEMNAR. PIETRAR. SCULPTOR. TÎMPLAR.

cioplitoare dex

Intrare: cioplitoare
cioplitoare substantiv feminin
  • silabisire: -pli-
Intrare: cioplitoare
cioplitoare substantiv feminin substantiv neutru
  • silabisire: -pli-