ciomp definitie

10 definiții pentru ciomp

ciomp sn [At: URICARIUL X, 400 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Buturugă. 2 (Pex) Bucată rămasă dintr-un membru al corpului (sau dintr-un obiect) din care s-a rupt parte Si: ciot, muc. 3 Buboi.
ciump [At: CONTEMPORANUL I, 689 / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: ns cf ciomp, ciumpav] 1 sn Ciot. 2 (Lpl) sm Prime pene la păsări.
CIOMP, ciompuri, s. n. (Regional) Bucată din trunchiul unui arbore sau dintr-o tufă, rămasă cu rădăcina în pămînt, după ce i s-au tăiat ramurile și partea de sus. V. butuc, ciot, ciolpan. ♦ Cotorul știuletelui de porumb.
ciomp (ciot, cotor, cămașă) (înv., pop.) s. n., pl. ciómpuri
ciomp (ciot, cotor, cămașă) s. n., pl. ciómpuri
CIOMP s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.
cĭomp, V. cĭump.
cĭump m., ca colțĭ, țepĭ, butucĭ, și n., pl. urĭ, ca colțurĭ, trunchĭurĭ (var. din cĭung. V. pocĭump). Ceĭa ce rămîne în pămînt dintr’un copac tăat orĭ pe trunchĭ dintr’o ramură tăĭată orĭ pe corp dintr’un picĭor saŭ o mînă tăĭată: cĭumpiĭ de la șoldurĭ (CL. 1920, 524). – Și cĭomp (Munt.): cĭompu de fustă (VR. 1928, 3, 360). V. cĭolpan.
ciomp s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.
CIOMP s. n. (Pop.) Ciolpan.

ciomp dex

Intrare: ciomp
ciomp substantiv neutru