ciomăgi definitie

12 definiții pentru ciomăgi

ciomăgi vt [At: PANN, P. V. 29/5 / Pzi: ~gésc / E: ciomag] 1-2 A bate (pe cineva) rău (cu ciomagul).
CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.
CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.
CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. A bate cu ciomagul; a trage (cuiva) o bătaie zdravănă. Ai poftă să te ciomăgească taica. STANCU, D. 79. Nepotul... a fost ciomăgit și dus la spitalul din Iași. PAS, Z. I 193. Cercul de oameni se strîngea din ce în ce mai mult și boierul vedea bine că, de l-or înghesui, nu scapă neciomăgit. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Cum o adormi, am să vin să-l ciomăgesc pînă l-oi ucide. ALECSANDRI, T. I 449. Cînd cu gîndid nu gîndește, îl prinde ș-îl ciomăgește. PANN, P. V. II 29.
ciomăgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgésc, imperf. 3 sg. ciomăgeá; conj. prez. 3 să ciomăgeáscă
ciomăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgésc, imperf. 3 sg. ciomăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciomăgeáscă
CIOMĂGÍ vb. v. atinge, bate, lovi.
A CIOMĂGÍ ~ésc tranz. A bate tare (cu ciomagul); a zdrobi în bătăi; a cetlui; a îmblăti; a melestui. /Din ciomag
A SE CIOMĂGÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). /Din ciomag
ciomăgì v. a bate cu ciomagul, a bate cumplit.
cĭomăgésc v. tr. Fam. Iron. Bat, lovesc cu cĭomagu.
ciomăgi vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.

ciomăgi dex

Intrare: ciomăgi
ciomăgi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a