Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru ciomăgel

ciomăgél sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 455/10 / Pl: ~e / E: ciomag + -el] 1-2 (Șhp) Ciomag (1) (mic) Si: ciomăgaș2 (1-2), ciomăguț (1-2). 3-4 Lovitură ușoară dată cuiva cu un ciomăgel (1-2).
CIOMĂGÉL, ciomăgele, s. n. Diminutiv al lui ciomag. – Ciomag + suf. -el.
CIOMĂGÉL, ciomăgele, s. n. Diminutiv al lui ciomag. – Ciomag + suf. -el.
CIOMĂGÉL, ciomăgele, s. n. Diminutiv al lui ciomag. Puseră pe lîngă dînșii și cîte un ciomăgel. PANN, P. V. II 60.
ciomăgél s. n., pl. ciomăgéle
ciomăgél s. n., pl. ciomăgéle

ciomăgel definitie

ciomăgel dex

Intrare: ciomăgel
ciomăgel substantiv neutru