Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru ciomăgar
ciomăgár sm [At: DA / Pl: ~i / E: ciomag + -ar] (Pfm) 1 Copil bătăuș. 2 Copil certăreț.
CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. (Fam.) Ciomăgaș. – Ciomag + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. (Fam.) Ciomăgaș. – Ciomag + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. Ciomăgaș.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ciomăgár s. m., pl. ciomăgári
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ciomăgár s. m., pl. ciomăgári
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
CIOMĂGÁR s. v. bătăuș.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
CIOMĂGÁR ~i m. pop. Persoană înclinată spre bătaie (cu ciomagul). /ciomag + suf. ~ar
- sursa: NODEX 2002
- permalink
CIOMĂGAR s. bătăuș, ciomăgaș, (reg.) bătaci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaș. (Un ~ ordinar.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Ciomăgar dex online | sinonim
Ciomăgar definitie
Intrare: ciomăgar
ciomăgar substantiv masculin
