ciomăgaș definitie

13 definiții pentru ciomăgaș

ciomăgáș1 sm [At: DA / V: ~mag~ / Pl: ~i / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgar (1-2).
ciomăgáș2 sn [At: BASME, ap. ȘIO / Pl: ~e / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgel (1-2).
CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Rar) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.
CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Fam.) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.
CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș. Cînd ajunseră la pod, începură să înțeleagă, căci îi opriră niște ciomăgași. PAS, L. I 194.
ciomăgáș1 (persoană) (rar) s. m., pl. ciomăgáși
ciomăgáș2 (ciomag mic) (rar) s. n., pl. ciomăgáșe
ciomăgáș (persoană) s. m., pl. ciomăgáși
ciomăgáș (ciomag mic) s. n., pl. ciomăgáșe
CIOMĂGÁȘ s. v. bătăuș.
ciomăgaș m. bătăuș.
cĭomăgáș m. Fam. Iron. Bătăuș cu cĭomagu.
CIOMĂGAȘ s. bătăuș, ciomăgar, (reg.) bătaci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaș. (Un ~ incorigibil.)

ciomăgaș dex

Intrare: ciomăgaș (persoană; -i)
ciomăgaș persoană; -i substantiv masculin
Intrare: ciomăgaș (dim.; -e)
ciomăgaș dim.; -e substantiv neutru