ciolac definitie

2 intrări

13 definiții pentru ciolac

ciolác, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~áci, ~áce / E: tc çulak] (Reg) 1-2 smf, a (Om) ciung (1). 3-4 smf, a (Om) schilod. 5-6 smf, a (Om) paralizat. 7 sm (Arg; la jocul de cărți) Valet.
CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -ce, adj. (Reg.; despre mâini, picioare; p. ext. despre oameni) Ciung; schilod; paralizat. – Din tc. çolak.
CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -ce, adj. (Reg.; despre mâini, picioare; p. ext. despre oameni) Ciung; schilod; paralizat. – Din tc. çolak.
CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -e, adj. (Regional, despre mîini sau despre brațe, p. ext. despre oameni) Ciunt, ciung, schilod. Mînă, preoteasă, bate pe roibul, dă zor, parcă ești ciolacă, pîrjoîul se apropie și tu tremuri ca un cățel bolnav. DELAVRANCEA, S. 196.
ciolác (reg.) adj. m., pl. cioláci; f. ciolácă, pl. cioláce
ciolác adj. m., pl. cioláci; f. sg. ciolácă, pl. cioláce
CIOLÁC adj., s. v. ciung, ciunt.
ciolác (cioláci), s. m.1. Mutilat, invalid, șchiop, ciung. – 2. (Arg.) La jocul de cărți, valet, fante. Tc. çulak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 131; Lokotsch 437; Ronzevalle 79); cf. alb. tsoljak, bg., sb. çolak. – Der. ciolnav, adj. (bolnav, beteag) prin contaminare cu bolnav; ciolăci, vb. (a mutila).
CIOLÁC ~că (~ci, ~ce) înv. 1) (despre mâini) Care este retezat; ciunt. 2) (despre persoane) Care are o mână retezată; care nu are o mână. /<turc. çolak
ciolac a. ciung. [Turc. ČULAK].
cĭolác, -ă adj. (turc. čolak, čulak). Rar. Cĭunt.
ciolac adj., s. v. CIUNG. CIUNT.
CIOLAC, Cristache (1870-1927, n. București), violonist, lăutar virtuoz român. Apreciat de George Enescu, care a cules de la el doine, hore, sîrbe etc., parțial valorificate în creația sa.

ciolac dex

Intrare: ciolac
ciolac adjectiv
Intrare: Ciolac
Ciolac