ciocoism definitie

9 definiții pentru ciocoism

ciocoísm sn [At: NEGRUZZI, S. I, 202 / Pl: ~e / E: ciocoi2 + -ism] 1-10 Manieră de ciocoi2 (6-15). 11-20 Purtare de ciocoi2 (6-15). 21 Servilism.
CIOCOÍSM, ciocoisme, s. n. 1. Situație de ciocoi1; purtare, apucătură de ciocoi1; p. ext. parvenitism. 2. Fig. Slugărnicie, lipsă de demnitate. – Ciocoi1 + suf. -ism.
CIOCOÍSM, ciocoisme, s. n. 1. Situație de ciocoi1; purtare, apucătură de ciocoi1; p. ext. parvenitism. 2. Fig. Slugărnicie, lipsă de demnitate. – Ciocoi1 + suf. -ism.
CIOCOÍSM, ciocoisme, s. n. 1. Situația de ciocoi (1); purtare, apucături de ciocoi; p. ext. parvenitism. Vor urca prin copii, nepoți și strănepoți toate treptele pricopselii și ale ciocoismului. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 39. Ciocoismul îndemna a fi mare cu cei mici și mic cu cei mari; el avea obraz de săftian, după vorba rcmînului; primea zîmbind insulte cît de grave! ALECSANDRI, la TDRG. ♦ Plaga ciocoilor. [Fanarioții] ne lăsau, spre răsplata averilor ce au fost stors, ciocoismul, luxul și corupția. NEGRUZZI, S. I 202. 2. Fig. Slugărnicie, servilism, lipsă de demnitate.
ciocoísm s. n., pl. ciocoísme
ciocoísm s. n., pl. ciocoísme
CIOCOÍSM n. înv. 1) Comportare de ciocoi. 2) Atitudine a celui care este slugarnic; slugărnicie; servilism. /ciocoi + suf. ~ism
ciocoism n. apucături de ciocoiu, lin-gușire târâtoare, umilire servilă.
*cĭocoízm n., pl. e (d. cĭocoĭ). Iron. Purtare de cĭocoĭ.

ciocoism dex

Intrare: ciocoism
ciocoism substantiv neutru