ciocmăni definitie

9 definiții pentru ciocmăni

ciocmăní [At: ISPIRESCU, L. 333 / V: ciogm~ / Pzi: ~nésc / E: cf mg csokmöny] (Pop) 1 vt A cicăli pe cineva. 2-3 vtr A (se) certa. 4 vi A vorbi tare și urât.
CIOCMĂNÍ, ciocmănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate la cap; a cicăli; a pisălogi. ♦ Refl. recipr. A se certa. – Cf. ciocni.
CIOCMĂNÍ, ciocmănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate la cap; a cicăli; a pisălogi. ♦ Refl. recipr. A se certa. – Cf. ciocni.
ciocmăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocmănésc, imperf. 3 sg. ciocmăneá; conj. prez. 3 să ciocmăneáscă
ciocmăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocmănésc, imperf. 3 sg. ciocmăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocmăneáscă
CIOCMĂNÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.
ciocmănì v. 1. a certa într’una, a bate capul: după ce-l mai ciocmăni muierea o toană ISP.; 2. fam. a discuta cu sgomot și cu vorbe atingătoare. [Dintrún primitiv ciocman, augmentativ din cioc: imagine luată dela păsările ciocănitoare].
cĭocmănésc v. tr. (din cĭocnesc și jăcmănesc). Munt. Fam. Cĭocănesc, cert, mustru. – Și cĭogmănesc și (după cĭomag) și cĭocmăgesc.
ciocmăni vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

ciocmăni dex

Intrare: ciocmăni
ciocmăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a