cioclu definitie

13 definiții pentru cioclu

cióclu sm [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 193/3 / Pl: ~li / E: bg уoклa Cf cioaclă] 1 (Înv) Persoană care transportă ciumații la groapă. 2 (Reg) Persoană care însoțește dricul. 3 (Buc; Mol) Gropar. 4 (Fig; reg) Om rău care produce distrugerea morală a cuiva. 5 (Spc; reg) Slujbaș corupt Cf cioclaș. 6 (Reg) Om pipernicit.
CIÓCLU, ciocli, s. m. Persoană care transportă morții la groapă. – Cf. bg. čokla.
CIÓCLU, ciocli, s. m. (Peior.) Persoană care transportă morții la groapă. – Cf. bg. čokla.
CIÓCLU, ciocli, s. m. Persoană care transportă morții la groapă. Cioclii,. cînd treceau pe lîngă o casă bogată, nu lipseau de a arunca zdrențe rupte de la ciumați, ca să răspîndească contagiunea. GHICA, S. 56. Domnul Ciupici e cam lugubru... rîde ca un cioclu care s-ar duce singur să se îngroape. ALECSANDRI, T. I 296.
cióclu (cio-clu) s. m., art. cióclul; pl. ciócli, art. cióclii
cióclu s. m. (sil. -clu), art. cióclul; pl. ciócli, art.cióclii
CIÓCLU s. dricar.
CIÓCLU s. v. gropar.
CIÓCLU ~i m. Persoană care transportă morții la cimitir. /cf. bulg. țokla
cioclu m. cel ce sapă mortului groapa. [Derivat din cioaclă].
cĭóclu m. (d. cĭoaclă, care e o var. din țaclă, adică „acela care duce sicriu pe cele doŭă țacle”. D. rom. vine bg. čokla, cĭoclu). Cĭoclaș, acela care duce morțiĭ la groapă saŭ îĭ și îngroapă (gropar).
CIOCLU s. dricar.
cioclu s. v. GROPAR.

cioclu dex

Intrare: cioclu
cioclu substantiv masculin
  • silabisire: -clu