cioclovină definitie

11 definiții pentru cioclovină

cioclovínă sf [At: ALECSANDRI, T. 921 / V: ~óvă sf / Pl: ~ne / E: nct] (Pop; dep) Om arogant.
CIOCLOVÍNĂ, cioclovine, s. f. (Pop.) Termen de dispreț dat unui om arogant, parvenit. – Cf. ciocoi1.
CIOCLOVÍNĂ, cioclovine, s. f. (Pop.) Termen de dispreț dat unui om arogant, parvenit. – Et. nec. Cf. ciocoi1.
CIOCLOVÍNĂ, cioclovine, s. f. Termen de dispreț pentru o persoană făcînd parte din clasa exploatatoare (boier, moșier, ciocoi). În vremea asta cioclovina se pîrpolea pe jăratic s-o vadă [pe Ancuța]. VLAHUȚĂ, la TDRG. De-acum te ține S-amețești bine Pe cioclovine Și pe bonjuri (= bonjuriști). ALECSANDRI, T. 921.
cioclovínă (pop.) (cio-clo-) s. f., g.-d. art. cioclovínei; pl. cioclovíne
cioclovínă s. f. (sil. -clo-), g.-d. art. cioclovínei; pl. cioclovíne
CIOCLOVÍNĂ ~e f. înv. depr. Om al stăpânirii, parvenit, arogant și îngâmfat. /Orig. nec.
ciocloavă (cioclovină) m. ciocoiu ruginit (termen de dispreț). [Compromis din ciocoiu și cioclu].
cĭoclovină f., pl. e (d. cĭocloĭ cu sufixu slav -ovină. E și un nume de munte care, ca și vecinu Stîrmina, lîngă Tismana, înseamnă „țuguĭata”). Epitet maĭ injurios de cît cĭocoĭ.
CIOCLOVINA USCATĂ, peșteră în NV M-ților Șureanu, la 775 m alt., pe terit. satului cu același nume (jud. Hunedoara). Lungime: 450 m. Constituită dintr-o galerie orizontală, fosilă, cu porțiuni concreționare; locuită în epoca paleolitică (Paleoliticul superior). În stratul de cultură aurignaciană, în care apar și elemente musteriene, a fost descoperită o cutie craniană de tip „homo sapiens fosilis” (c. 60.000-10.000 î. Hr.).
cioclovină, cioclovine s. f. v. ciochist.

cioclovină dex

Intrare: cioclovină
cioclovină substantiv feminin
  • silabisire: -clo-