ciochie definitie

2 intrări

13 definiții pentru ciochie

ciochíe2 sf vz ceacâie
ciochíe1 sf [At: DA / V: ~chéie / Pl: ~ii / E: bg чeкия „briceag”, cf coacă, ciochină] 1 (Reg) Unealtă de dogărie cu care se fixează cercurile pe butoaie. 2 (Reg) Parte a căruței. 3 (Olt; lpl) Colțurile ridicate ale scaunului dinapoi al căruței. 4 (Reg) Parte a plugului. 5 (Înv) Caraftele vatalelor. 6 (Reg) Partea dinainte și dinapoi a unei șei țărănești. 7 Bucată de miel sau de oaie care se frige pe frigarea de ciochie.
CIOCHÍE, ciochii, s. f. Unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie. [Acc. și: cióchie] – Din magh. csáklya.
CIÓCHIE, ciochii, s. f. Unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie. – Din magh. csáklya.
ciochíe s. f., art. ciochía, g.-d. art. ciochíei; pl. ciochíi, art. ciochíile
ciochíe s. f., art. ciochía, g.-d. art. ciochíei; pl. ciochíi, art. ciochíile
CIÓCHIE s. (TEHN.) 1. bașchie, (reg.) bățic, păpușă. (Cu ~ dogarul bate cercul la butoaie.) 2. beschie, joagăr. (Cu ~ se taie buștenii.)
CIÓCHIE s. v. cap, căpățână, cioc.
ciochie f. 1. unealtă de dogar în care se bate cu maiul, ca să se așeze cercurile pe vase; 2. pl. caraftele vatalelor. [Cf. cioacă].
cĭochíe f. (var. din cĭoacă 2). Un fel de cĭocan (numit și păpușă) cu șanț la vîrf și care, lovit cu alt cĭocan, servește la bătut cercurile butoaĭelor. V. ceacîĭe.
ciochie s. v. CAP. CĂPĂȚÎNĂ. CIOC.
CIOCHIE s. (TEHN.) l. bașchie, (reg.) bățic, păpușă. (Cu ~ dogarul bate cercul la butoaie.) 2. beșchie, joagăr. (Cu ~ se taie buștenii.)
ciochie, ciochii s. f. (intl.) trădare, vânzare.

ciochie dex

Intrare: ciochie
ciochie
Intrare: ciochie
ciochie substantiv feminin