ciocănel definitie

13 definiții pentru ciocănel

ciocănél sn [At: MARDARIE, L. 358 / Pl: ~e, (sm, înv) ~éi / E: ciocan +-el] 1-2 (Șhp) Ciocan (1) (mic). 3 (Spc) Ciocan mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc., cu care se împletește găitanul, ceaprazurile, covoarele, cu care lucrează fierarul. 4 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii. 5 (Țes) Scripete care ridică și coboară ițele. 6-7 (Înv) (Pahar sau) sticlă de rachiu Cf ciocan, țuică, țuiculiță, țoi. 8 (Reg) Flori cusute pe pieptul sau pe mânecile iei țărănești. 9 Joc popular. 10 Melodia după care se execută jocul ciocănelul (9). 11 (Lpl) Saceac. 12 (Bot; Mol) Brebenel (Polygonum aviculare).
CIOCĂNÉL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan1; spec. ciocan1 mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaș1. – Ciocan1 + suf. -el.
CIOCĂNÉL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan1; spec. ciocan1 mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaș1. – Ciocan1 + suf. -el.
CIOCĂNÉL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan2; ciocan mic cu care se bate toba, toaca sau coasa, cu care se lovește coardele pianului etc.
ciocănél s. n., pl. ciocănéle
ciocănél s. n., pl. ciocănéle
CIOCĂNÉL s. v. ciocănaș.
CIOCĂNÉL ~e n. muz. (diminutiv de la ciocan) Bețișor pentru producerea sunetelor la unele instrumente muzicale, prin lovirea coardelor. /ciocan + suf. ~el
ciocănél, ciocănéle, s.n. 1. (pop.) păhărel, sticluță (de rachiu). 2. (reg.; la pl.) flori cusute pe pieptul iei țărănești.
ciocănel n. 1. ciocan mic de bătut toba; 2. clapă de piano.
cĭocănél n., pl. e. Cĭocănaș, cĭocan mic.
CIOCĂNEL s. ciocănaș.
ciocănel, ciocănele s. n. (dim.) pulpă de pui.[1]

ciocănel dex

Intrare: ciocănel
ciocănel substantiv neutru