ciocârti definitie

12 definiții pentru ciocârti

ciocârtí v [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ciocăr~ / Pzi: ~tésc / E: ciopârti (+ cioc)] (Îrg) A ciopârți.
CIOCÂRTÍ, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.
CIOCÂRTÍ, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.
CIOCÎRTÍ, ciocîrtesc, vb. IV Tranz. (Mold.) A ciopîrți. începe a ciocîrti un gîrneț de stejar din anul trecut. CREANGĂ, P. 125. ◊ Absol. Ce vrea să zică de-a fi cineva doctor, hirurg!... Pînă ce n-a tăia, n-a ciocîrti, n-a hăcui, nu se ține mulțămit. ALECSANDRI, T. 1200.
ciocârtí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtésc, imperf. 3 sg. ciocârteá; conj. prez. 3 să ciocârteáscă
ciocârtí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtésc, imperf. 3 sg. ciocârteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocârteáscă
CIOCÂRTÍ vb. v. ciopârți, ciopli, sfârteca, sfâșia, struji.
A CIOCÂRTÍ ~ésc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciopârți. 2) (lemne, pietre etc.) A tăia desprinzând așchii sau bucăți (pentru a da o anumită formă); a ciopli. /v. a ciopârți
ciocârtì v. Mold. a tăia în bucăți: odoare ciocârtite sub mii de lovituri AL. [Derivat poate din ciocârtă (v. ciopârtă), formă amplificată din cioc trunchiu (v. ciocălâu), cu sensul primitiv de parte trunchiată sau bucată tăiată].
cĭocîrtésc, V. cĭopățesc.
cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.
ciocîrti vb. v. CIOPÎRȚI. CIOPLI. SFÎRTECA. SFÎȘIA. STRUJI.

ciocârti dex

Intrare: ciocârti
ciocârti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a