ciobotăríe sf vz ciubotărie

ciubotăríe1 sf [At: DA / V: (reg) ciob~ / Pl: ~ii / E: ciubotar + -ie] (Reg) Cizmărie1.

ciubotăríe2 sf [At: DA / V: (reg) ciob~ / Pl: ~ii / E: ciubotă + -ărie] (Reg) Cizmărie2.

CIOBOTĂRÍE1 s. f. v. ciubotărie1.

CIOBOTĂRÍE2 s. f. v. ciubotărie2.

CIUBOTĂRÍE2, ciubotării, s. f. (Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie2. [Var.: ciobotăríe s. f.] – Ciubotă + suf. -ărie.

CIUBOTĂRÍE1 s. f. (Reg.) Meseria ciubotarului; cizmărie1. [Var.: ciobotăríe s. f.] – Ciubotar + suf. -ie.

CIOBOTĂRÍE1 s. f. v. ciubotărie1.

CIOBOTĂRÍE2 s. f. v. ciubotărie2.

CIUBOTĂRÍE2, ciubotării, s. f. (Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie2. [Var.: ciobotăríe s. f.] – Ciubotă + suf. -ărie.

CIUBOTĂRÍE1 s. f. (Reg.) Meseria ciubotarului; cizmărie1. [Var.: ciobotăríe s. f.] – Ciubotar + suf. -ie.

CIOBOTĂRÍE s. f. v. ciubotărie.

CIUBOTĂRÍE, (2) ciubotarii, s. f. 1. Meseria ciubotarului. Aș face ciubote dacă aș ști ciubotăria. ALECSANDRI, T. 1249. 2. Atelierul ciubotarului. (Atestat în forma ciobotărie) Se oprise în fața unei ciobotării, privind lung firma. CAMILAR, N. II 319. – Variantă: ciobotăríe s. f.

ciubotăríe (reg.) s. f., art. ciubotăría, g.-d. art. ciubotăríei; (ateliere) pl. ciubotăríi, art. ciubotăríile

ciubotăríe (meserie, atelier) s. f., art. ciubotăría, g.-d. art. ciubotăríei; (ateliere) pl. ciubotăríi, art. ciubotăríile

CIUBOTĂRÍE s. v. cizmărie, pantofărie.

CIUBOTĂRÍE ~i f. pop. 1) la sing. Meseria de ciubotar; cizmărie. 2) Atelier unde se repară (sau se confecționează) încălțăminte; cizmărie. 3) la sing. rar Reparație (sau confecționare) a încălțămintei. [Art. ciubotăria; G.-D. ciubotăriei; Sil. ri-e] /ciubotar + suf. ~ie

ciobotărie f. cismărie.

cĭobotăríe f. (d. cĭobotă). Mold. Cizmărie, meseria saŭ prăvălia cĭobotaruluĭ.

ciubotărie s. v. CIZMĂRIE. PANTOFĂRIE.