ciobi definitie

10 definiții pentru ciobi

ciobi vt [At: MAT. FOLK. 102 / V: ~bá / Pzi: ~bésc / E: ciob] 1-3 A știrbi, a sparge sau a crăpa un obiect casant.
CIOBÍ, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob.
CIOBÍ, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob.
CIOBÍ, ciobesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un obiect, mai ales cu privire la un vas de sticlă, de porțelan, de lut etc.) A preface în cioburi, a sparge; a știrbi. Le arunca [păpușile] una într-alta... fără să se sinchisească dacă îi se întîmpla să le ciobească sau să le sfărîme. M. I. CARAGIALE, C. 60.
ciobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobésc, imperf. 3 sg. ciobeá; conj. prez. 3 să ciobeáscă
ciobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobésc, imperf. 3 sg. ciobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobeáscă
CIOBÍ vb. 1. a (se) ciocni, a (se) știrbi. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 2. v. sparge.
A CIOBÍ ~ésc tranz. (obiecte casante) 1) A preface în cioburi; a sparge în bucăți. 2) A face să piardă o parte din margine; a știrbi. /Din ciob
CIOBI vb. 1. a (se) ciocni, a (se) știrbi. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 2. a (se) ciocni, a (se) crăpa, a (se) fisura, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.)
ciobi, ciobesc v. t. a consuma băuturi alcoolice.

ciobi dex

Intrare: ciobi
ciobi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a