ciobănie definitie

12 definiții pentru ciobănie

ciobăníe1 sf [At: H II, 118 / Pl: ~ii / E: cioban2 + -ie] 1 Meseria de cioban2 (1). 2 Situația de cioban2 (1).
ciobăníe2 sf [At: DA / P: ~ / E: ns cf cioban1] (Reg) Vas de doage cu fundul dublu, având capacitatea de 10-12 l, cu care se duce apă lucrătorilor la câmp.
CIOBĂNÍE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie.
CIOBĂNÍE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie.
CIOBĂNÍE s. f. Slujbă (sau stare) de cioban. M-am dus la ciobănie și am slujit la niște baci de ceea parte a muntelui. SADOVEANU, N. F. 17. Toată tinerețea și-o petrecuse la ciobănie, în pîcla munților, cu buciumul, cu oile. SADOVEANU, O. III 305. Munte, munte, piatră seacă! Lasă voinicii să treacă, Să treacă la ciobănie. ALECSANDRI, P. P. 294.
ciobăníe s. f., art. ciobănía, g.-d. ciobăníi, art. ciobăníei
ciobăníe s. f., art. ciobănía, g.-d. ciobăníi, art. ciobăníei
CIOBĂNÍE s. v. oierit.
CIOBĂNÍE f. 1) Ocupație a ciobanului; oierit. 2) Stare de cioban. [Art. ciobănia; G.-D. ciobăniei; Sil. -ni-e] /cioban + suf. ~ie
ciobănie f. starea, traiul de cioban.
cĭobăníe f. Ocupațiunea de cĭoban, vĭața cĭobănească.
CIOBĂNIE s. oierit, păstorie, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~.)

ciobănie dex

Intrare: ciobănie
ciobănie substantiv feminin