cioandă definitie

11 definiții pentru cioandă

cioándă sf [At: CREANGĂ, GL. / V: ~dră / P: cioan~ / Pl: ~de [E: ns cf dondăni] (Frg) 1 Ciondăneală. 2 Persoană certăreață.
CIOÁNDĂ s. f. (Reg.) Ceartă ușoară; ciondăneală. – Din ciondăni (derivat regresiv).
CIOÁNDĂ s. f. (Reg.) Ceartă ușoară; ciondăneală. – Din ciondăni (derivat regresiv).
CIOÁNDĂ s. f. (Mold., Transilv.) Ceartă,, sfadă, gîlceavă. Cioanda și dihonia nu se mai sfîrșea. CONTEMPORANUL, VI 103. M-am luat la cioandă. ȘEZ. IX 145.
cioándă (reg.) s. f., g.-d. art. cioándei
cioándă s. f., g.-d. art. cioándei
CIOÁNDĂ s. v. ciondăneală, ciorovăială.
CIOÁNDĂ ~e f. pop. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare, între două sau mai multe persoane; ceartă; sfadă. [Sil. cioan-dă] /v. a se ciondăni
cioandă f. Mold. început de ceartă: a se lua la cioandă. [Origină necunoscută].
cĭoándă f., pl. e (d. mă cĭondănesc). Trans. Mold. Ceartă, sfadă. – Și cĭoandră.
cioandă s. v. CIONDĂNEALĂ. CIOROVĂIALĂ.

cioandă dex

Intrare: cioandă
cioandă substantiv feminin